Scânteia care a adus democrația

Mai întâi, ne-am învins teama...

La 27 de ani de când timișorenii au aprins flacăra Revoluției, versiunile despre acel moment sunt atât de diverse, de contradictorii și, pe alocuri, de halucinante, încât, dacă ne-am lua după ele, am avea motive să ne îndoim, inclusiv de faptul că acea zi istorică de 16 Decembrie 1989 a existat în realitate. Dar ea a existat și, chiar și estompată prin trecerea timpului, rămâne încă vie în memoria celor care au trăit-o.

Orice ar spune unii sau alții – deturnătorii, denigratorii, manipulatorii și chiar documentele secrete ale vremii – câtă timp vor mai trăi martorii acelei zile inimaginabile în anii terorii și irepetabile într-o viață de om ori într-un veac zbuciumat, cum a fost secolul XX, vom continua să spunem, ca și generațiile viitoare să conștientizeze, că Timișoara, în decembrie 1989, a aprins țara, iar vâlvătaia pornită pe Bega a dus la sfârșitul comunismului și al unei perioade din istorie, nefastă pentru români.

În 16 Decembrie 1989, timișorenii au ajuns la capătul răbdării cu regimul ceaușist, care, în ultimii săi ani, s-a remarcat mai ales prin condamnarea pe scară largă a populației la foame și la frig și prin instituirea fricii ca modalitate de menținere la putere.

Nemulțumirile s-au tot acumulat până au umplut paharul, iar evacuarea pastorului reformat Tőkés László din locuința parohială a fost doar un pretext pentru ca acestea să irupă. Din scânteia de aici s-au aprins protestele împotriva cuplului dictatorial la nivel de oraș și, apoi, de țară.

Fiecare dintre timișoreni era conectat în acel moment și în cele ce au urmat, apoi, ani la rând, la evenimentele pe care le trăia, implicat sau ca spectator. În ambele ipostaze, tinerii frumoși de atunci, unii devenind martiri sau ajungând acum la vârste mature, la senectute ori chiar trecând deja prin viață, și-au învins teama și au crezut în idealul schimbării, de ale cărui fructe s-au bucurat toți, chiar dacă visul de atunci nu s-a împlinit pe deplin, iar viața a oferit fiecăruia și intervale triste sau amare, neîmpliniri și multe așteptări neonorate de guvernele democratice care au condus țara.

16 Decembrie 1989 a existat, a fost o zi trăită cu maximă intensitate la Timișoara și, de aceea, continuă să rămână de neuitat. În acea zi, timișorenii și-au recăpătat încrederea în ei înșiși și în Dumnezeu, curajul de a muri pentru a deveni liberi și atunci a renăscut speranța pentru toți.

Foto arhivă


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *