Satul din Timiş construit pe aur şi antimoniu

Cel mai izolat sat din estul judeţului Ti­miş mai numără doar câteva suflete. Ma­jo­ritatea îşi aduc şi acum aminte de vechea mi­nă care funcţiona în apropierea localităţii. Era de aur şi antimoniu.

Ca să ajungi până la Bulza din Lugoj e cale lungă – peste 70 de kilometri. Că­tu­nul mai mumără câteva ca­se şi vreo 30 de suflete, însă are şanse să supravie­ţuias­că, pentru că tot mai mulţi lu­gojeni, timişoreni sau fă­ge­ţeni au început să-şi cum­pe­re imobile vechi sau lo­turi de teren, pe care să-şi ri­di­ce o casă de vacanţă.

CITEŞTE ŞI: Ipocrizie la cote înalte: După ce a promovat-o pe Mama Natură, Dan Negru, moral și revoltat de un afiș deocheat din Timișoara

Dis­tanţa e lungă, deoarece Con­siliul Judeţean Timiş nu este în stare să facă acce­si­bil un drum de şase ki­lo­metri, prin pădure, din Groşi, comuna Margina. Ast­fel, pentru a ajunge la Bul­za, care face parte din aceeaşi unitate teritorială, trebuie să faci un ocol prin Birchiş, Căpâlnaş şi Că­pr­ioara din judeţul Arad, apoi pe un drum forestier, la rându-i foarte prost. Ca o ciu­­dăţenie, în sat e asfalt, pen­­­tru că e drum comunal şi Pri­­măria Margina a avut gri­jă să-l modernizeze.

Galerii vechi din perioada imperiului

Oamenii sunt mai mereu bu­curoşi de oaspeţi şi dis­puşi la vorbă. Aşa am aflat că lângă micul sat, până în urmă cu circa 50 de ani a funcţionat o mină de aur.

“Mina era pe o vale din a­pro­piere şi acum din ea se mai văd doar ruinele locului unde a fost spălătoria pentru metalul preţios extras de-a­colo. Ea a funcţionat de pe vre­mea imperiului austro – ungar, pentru că a prins-o şi bunicul meu. S-a închis la sfârşitul anilor `60, după ce un miner şi-a pierdut viaţa în interiorul ei. Unul dintre maiştrii care a intrat în ulti­mul şut, mi-a spus că gă­si­se­ră nişte galerii foarte vechi, lângă cea principală. Au vrut să le cerceteze fără a le arma şi pământul s-a sur­pat omorând minerul. A­re o cruce lângă fosta mină. Tot acest maistru mi-a spus că în capătul galeriei a ră­mas îngropat un filon de un metru şi jumătate de aur ”, ne-a spus Doru Cerean, lugojean care s-a născut şi a crescut la Bul­za.
Antimoniu, rar şi scump

Omul susţine că din acea mină se extrăgea şi anti­mo­niu, un metaloid rar şi … scump. “Antimoniul se a­sea­­mănă cu argintul şi se ex­trăgea de la Bulza. Avea for­ma unor foiţe. E posibil ca galeriile să fie chiar de pe vremea romanilor”, ne mai spune bărbatul. Antimoniul este stibiul (Sb) de pe Ta­bloul lui Mendeleev şi este întrebuințat pentru rea­li­za­rea unor aliaje în poligrafie, în industria cauciucului și în tehnică. Stibiul sub formă de combinații este cunoscut încă din antichitate. De­nu­mi­rea de stibiu provine de la romani, iar cea de an­ti­mo­niu provine de la alchimiști, scrie redesteptarea.ro.