Povestea băiatului care a urmărit ambulanța pe bicicletă

fabian mihai

# Prima cursă cu salvarea a făcut-o din postura de pacient # Tânărul activează în prezent pe mașina de terapie-intensivă ca voluntar

Un timișorean a reușit să-și împlinească visul din copilărie. Ca toți copiii care vor să devină pompieri, doctori ori polițiști, Fabian Mihai se vedea încă din fragedă pruncie pe ambulanță, adică un infantierist în lupta pentru viață. Și cum în această bătălie cei din prima linie sunt motorizați, timișoreanul a început practica în șaua… bicicletei. ”Când auzeam sirena salvării pe strada mea, luam bicicleta și plecam după aceasta. Urmăream orice ambulanță, iar uneori, când cazurile erau la distanțe mici de casa mea, reușeam să văd echipajul cum scoate trusele, defibrilatorul și targa”, spune Fabian.

Primele solicitări, la… necuvântătoare

Primele cazuri de urgență la care timișoreanul a participat au fost la necuvântătoare. ”Tata este medic veterinar și mă lua cu el atunci când era chemat pentru situații deosebite. Așa am început să prind gustul urgențelor”, mărturisește Fabian. Și cum dintre mașinuțele preferate se evidențiau cele cu girofar, micul băiat și-a pus în cap să ajungă medic pe salvare. Ușor de zis, greu însă de realizat, dar nu imposibil.

Accident rutier la prima cursă

Până la vârsta de nouă ani, Fabian Mihai a văzut interiorul autospecialelor doar de la câțiva metri, când reușea să își strecoare privirea printre membrii echipajului venit în cartierul său pentru a acorda ajutor unui om bolnav. Tare mult și-a dorit însă să adulmece totul mai de aproape.

Prima dată a reușit să afle o parte din taine, fiind el însuși pacient. ”Eram în clasa a III-a. Era iarnă și mă jucam în curte, în zăpadă. Nu știu cum am căzut și mi-a amorțit piciorul. Mă durea, iar mătușa mea a chemat salvarea. Mă durea foarte tare piciorul, dar eram extrem de bucuros că mă aflam în sfârșit într-o salvare.

În drum spre spital, însă, un șofer nu a acordat prioritate ambulanței. Eram pe targă și m-am izbit de scaunele din față. Mi-am fracturat piciorul. Salvarea cu care am fost luat era o Dacie Breack, iar în urma accidentului rutier, am fost preluat de o altă ambulanță”, povestește timișoreanul.

La pândă, la Urgențe

La zece ani, Fabian Mihai își petrecea timpul liber în fața Urgențelor de la Spitalul Județean. ”Veneam pe bicicletă și așteptam. Când veneau ambulanțele eram… fericit. Vedeam cum scot pacietul din mașină și îl duc în spital. Pare puțin, dar pentru mine însemna mult că vedeam echipajul la lucru, nu doar mașinile”, spune timișoreanul.

Primul caz deosebit

Odată, pe ruta zilnică dintre casă și Spitalul Județean, copilul Fabian Mihai a avut parte de o surpriză uriașă.

”Mă întorceam acasă. La intersecția dintre bulevardul Liviu Rebreanu cu Brâncoveanu tocmai a avut loc un accident între două mașini și era nevoie de descarcerare. Țin minte că eram cu un coleg care era pasionat de pompieri, dar căruia între timp i-a mai trecut…

Am stat amândoi să vedem totul. A fost șocant! Șoferul unei mașini era blocat înăuntru și toți încercau să-l scoată. Avea membrele inferioare prinse dedesubt. Am fost impresionat de țipetele acestuia. Îmi aminteam cum m-a durut și pe mine când am avut piciorul fracturat și îmi imaginam ce simte omul. Am rezistat să stau până la sfârșit, când toate victimele au fost puse pe tărgi, iar ușile ambulanțelor s-au închis și s-au auzit girofarurile”, povestește Fabian.

Și-a cunoscut mentorul solicitând ajutor pentru străbunica sa

fabian mihai1”Aveam 16 ani. Am găsit-o căzută în casă. Suferise un accident vascular cerebral. A venit ambulanța. Atunci l-am văzut pentru prima oară pe medicul Florin Crișan (cel de la care a învățat meserie – n.r.). Am stat într-un colț și am observat totul. Deși străbunica a trecut prin situații similare de câteva ori, a ajuns la vârsta de 87 de ani, pentru că de fiecare dată au intervenit salvatorii”, spune Fabian.

Visul începe să prindă contur

”Am reușit să vorbesc cu un medic de la Urgențe despre pasiunea mea. Eram deja în clasa a XI-a. Acesta m-a trimis la Serviciul Județean de Ambulanță Timiș unde mi s-a spus că voi fi luat ca voluntar. Atunci l-am revăzut pe doctorul Crișan, cel care venise pentru străbunica mea și pe care îl admiram. Acesta m-a repartizat pe o ambulanță cu asistent.

A fost ziua cu cele mai mari emoții din viața mea: visul începea să prindă contur”, mărturișește timișoreanul. Prima zi a fost – la propriu – una de foc pentru Fabian Mihai. ”Am avut cazuri deosebite: un incendiu cu o femeie leșinată în curtea casei și un pacient cu hipertensiune”, își amintește tânărul care ulterior a urmat cursul de pregătire necesar pentru orice voluntar.

De sărbători, la datorie

În fiecare săptămână, Fabian Mihai se află pe ambulanță ca voluntar de cel puțin două ori. De asemenea, sărbătorile și le petrece, împreună cu echipajul, la muncă.

”Într-un an am fost de serviciu în ziua de Paști dar și în Ajunul Crăciunului. Anul trecut am fost în noaptea de Înviere, în prima zi de Crăciun și chiar de Revelion”, mărturisește timișoreanul. Tânărul a făcut parte, în ultimii doi ani consecutiv, din echipajele timișorene care s-au clasat pe primul loc din țară la concursurile de profil.

Fabian Mihai este student în anul al doilea la Facultatea de Medicină din Timișoara, dar activează și pe mașina de terapie-intensivă.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 thoughts on “Povestea băiatului care a urmărit ambulanța pe bicicletă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *