S-a vorbit mult despre statuile amplasate în ultimii ani în centrul oraşului, unii spunând despre cele mai multe c-ar fi prea moderniste, alţii că-s de-a dreptul urâte.
Iată, însă, că mai apare din când în când şi ceva expresiv, sensibil, care-ţi merge la suflet direct!
Ceva cu iz brâncuşian, dar şi expresionist-abstract în acelaşi timp.
Acest obiect de artă îl putem admira de circa o lună – nu de alta, dar e la o aruncătură de băţ de redacţia noastră – şi de la o zi la alta capătă noi şi noi faţete estetice, cum ar fi, de pildă, paharele de cafea care tronează maiestuos pe nemuritoarea operă plastică.
Gurile rele spun că n-ar fi exclus să fi fost cândva un banal coş de gunoi, dar e imposibil din două motive: într-un oraş atât de bine manageriat, ar fi fost înlocuit rapid, iar într-o urbe cu o poliţie locală supervigilentă, ca a noastră, cine-ar fi îndrăznit să subtilizeze ditamai recipientul dintr-o zonă centrală?
Oare cum s-o fi numind, totuşi, geniala creaţie de vizavi de Liceul „Ana Aslan”?
„Uitare”, „Nepăsare”, „Delăsare”?
Sau, mai explicit, „Falimentul curăţeniei din oraş”?
Greu de spus…
Se numeste EPOCA LAE ROBU !
Se numeste incompetenta crasa si nesimtire dusa la extrem, atribute ale administratiei Robu.Strigator la cer!
Asa arata tot orașul:Ca fata lui tristă,imbecilă si vopsită în mintea lui inexistentă.