”Stai aici lângă mine. Uită-te, ce vezi? Oase, ce să văd…. Uită-te mai atentă, ce mai vezi?….”/O poveste despre ambiție și perseverență

ambiție

O poveste despre ambiție și perseverență

Povestea începe în vara anului 1986 când traversa o perioadă dificilă a vieții sale, având doi copii mici și un soț ofițer mai mult plecat în misiuni, Sanda, cum ulterior îi vor spune colegii, ia decizia de a renunța la munca în fabrică și alege să se angajeze ca îngrijitoare în Spitalul Militar Timișoara.

Astfel din 7 iulie 1986 Toth Stana face parte din marea familie a unității în cadrul Laboratorului de radiologie.

Observând dibăcia sa, șefii au îndrumat-o spre cursul de Crucea Roșie astfel devenind infirmieră. Între timp, ambițioasă din fire fiind, a făcut și liceul, la seral.

„În cadrul Laboratorului de radiologie încet, încet a învățat să developeze filmele sub îndrumarea șefului laboratorului, dr Podeanu Pompiliu, care îi spunea:

– Stai aici lângă mine. Uită-te, ce vezi?

– Oase, ce să văd….

– Uită-te mai atentă, ce mai vezi?….

….și așa a văzut din ce în ce mai mult pe radiografii”, explică reprezentanții Spitalului Militar.

În 1992 a observat un anunț în ziar cum că se fac înscrieri pentru școala postliceală de asistenți medicali luând decizia de a se înscrie.

„Medici și asistenti medicali din cadrul spitalului, care susțineau și cursuri în cadrul scolii postliceale, dr. Murariu Gheorghe, dr. Macicășan Petru, asistent medical Ghiță Elena, i-au ghidat pașii în acumularea de cunoștințe în noua specializare.

Fiind o persoană căreia îi plăcea să ajute, l-a susținut pe prof. dr. Brad Silviu la cursurile pe care acesta le susținea la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș ” Timișoara.

Cu această ocazie s-a înscris și la cursul universitar de Tehnician de radiologie și imagistică al Universității de Medicină Timişoara, timp de 3 ani”, este descrierea făcută de colegi.

CITEȘTE ȘI: Tânăr de 24 de ani, prins conducând cu 141 km/h într-o localitate din Timiş. A şi depăşit o altă maşină pe zebră

Cea mai frumoasă amintire din spital?! „Fiecare moment petrecut în spitalul militar Timișoara a fost minunat”, spune cu emoție în glas și cu lacrimi în ochi, Sanda.

O amintire amuzantă?….Zâmbind, își aduce aminte când unul dintre colegii ei, în plină iarnă i-a ascuns hainele și cizmele, fiind nevoită să meargă în papuci pe gheață și zăpadă, după copii la școală.

„35 ani, 9 luni și 20 de zile în spitalul militar Timișoara în același laborator, Laboratorul de radiologie și imagistică medicală. Este o minune să reușești să stai în aceeași secție o perioadă atât de lungă dar a izbutit acest lucru deoarece a avut „șefi de aur”.

Fiind o persoană extrem de adaptabilă nu poate spune că a avut o perioada dificilă pe parcursul vieții profesionale, deși a prins și pandemia”, explică colegii.

Toth Stana este dovada omului care prin ambiție, multa muncă și dăruire, cu iubire de oameni și cu altruism a reușit să clădească o carieră medicală de succes.

Planuri de viitor ale Sandei? Vrea să se bucure de viață împreună cu familia, să stea mai mult cu nepoții, să călătorească și nu în ultimul rând, să facă ceea ce știe ea mai bine, să ajute oamenii.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

One thought on “”Stai aici lângă mine. Uită-te, ce vezi? Oase, ce să văd…. Uită-te mai atentă, ce mai vezi?….”/O poveste despre ambiție și perseverență

Lasă un răspuns