Modificare a Codului penal: se extinde definiția pentru hărțuirea sexuală
Printr-un proiect de lege aflat, de joi, 8 iunie 2023, în dezbaterea senatorilor, mai mulți parlamentari vor să schimbe definiția infracțiunii de hărțuire sexuală și să fie considerată astfel în mai multe situații, nu doar în cadrul unei relații de muncă. În plus, va fi considerată circumstanță agravantă și va veni cu pedepse mai mari cu închisoarea hărțuirea sexuală săvârșită de profesori asupra elevilor sau studenților.
Codul penal urmează să se modifice, potrivit proiectului legislativ de la Senat, în sensul redefinirii infracțiunii de hărțuire sexuală.
Din actuala definiție a hărțuirii sexuale se va elimina o condiție pentru ca pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală să poată fi considerată hărțuire sexuală. Mai exact, solicitarea nu va mai trebui să fie făcută într-un context de muncă pentru a fi considerată hărțuire sexuală.
CITEȘTE ȘI: Banii pentru fertilizare se vor putea transmite și printr-o platformă online, nu doar prin e-mail
Astfel, vor apărea mai multe situații în care pretinderea de favoruri sexuale se va putea încadra în categoria hărțuirii sexuale. De pildă, dacă acțiunea are loc pe stradă.
De fapt, definiția propusă este următoarea: “pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, dacă prin aceasta victima a fost intimidată, pusă într-o situaţie umilitoare sau i-a fost cauzată o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.
Acum, Codul penal stabilește că doar “pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situație umilitoare, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.
De asemenea, va fi asimilată hărțuirii sexuale utilizarea, chiar o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă cu scopul real sau aparent de a obţine un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor, fie în favoarea unei alte persoane.
În plus, prin proiectul de față sunt introduse și două circumstanțe agravante, care, ținând cont de natura raportului dintre agresor şi victimă, o plasează pe cea din urmă într-o situație accentuată de vulnerabilitate și-i reduce variantele în care poate reacționa, de teama unor consecințe neplăcute.
La modul concret, prima dintre circumstanțele agravante este atunci când hărțuirea sexuală va avea loc în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare. În astfel de cazuri, pedeapsa va fi de închisoarea de la șase luni la un an sau amendă.
Apoi, tot circumstanță agravantă va reprezenta și hărțuirea sexuală săvârșită de personalul (didactic sau nedidactic) din școli și universități asupra elevilor sau studenților. Pedeapsa va fi închisoarea de la șase luni la doi ani.
În toate cazurile, acţiunea penală se va pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
După cum spuneam, în momentul de față, pentru ca o persoană vătămată să poată depune plângere pentru hărţuire sexuală, este necesară existenţa unei “relaţii de muncă sau similare”.
Dacă nu există o relație de muncă între agresor și victimă, aceasta trebuie să depună plângere pentru o altă infracţiune. Mai precis, victima poate depune plângere pentru hărțuire sau amenințare.
Spre deosebire de hărțuirea sexuală, în cazul infracțiunilor de hărțuire (simplă) și amenințare nu se poate stabili înregistrarea celui condamnat în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, astfel că, de multe ori, nu este cunoscut faptul că un agresor a mai comis astfel de infracțiuni.
Deoarece hărțuirea sexuală e greu de demonstrat și încadrat ca atare, potrivit datelor furnizate de inițiatorii măsurii, „în ultimii 8 ani, doar 19 condamnări pentru Hărţuire sexuală, în puternic contrast cu numărul de condamnări date pentru alte infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale a persoanei, mult mai grave, în acelaşi interval de timp (2014-2022)”. Printre infracțiunile mult mai grave, autorii propunerii amintesc de 4.143 de condamnări pentru viol și de 2.332 de condamnări pentru act sexual cu un minor.
Totodată, inițiatorii subliniază faptul că „nici măcar în cadrul unui raport de muncă, faptele de hărţuire sexuală nu sunt tratate ca atare, victima suferind stigmatizare socială, în timp ce comportamentul agresorului este tolerat”, o dovadă în acest sens fiind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2022, în care statul român a fost condamnat pentru modul în care s-a desfăşurat urmărirea penală în legătură cu fapte de hărţuire sexuală petrecute la locul de muncă.
Pentru a se putea aplica, proiectul de lege trebuie să treacă de Parlament, să fie promulgat prin decret prezidențial și publicat în Monitorul Oficial.
