„Mătura” se mai schimbă, mentalitatea mai așteaptă…

Operatorul de salubritate aflat în relație cu Primăria Timișoara timp de mai mulți ani a renunțat să mai participe la licitația pentru încheierea unui nou contract.

Municipalitatea a organizat o procedură de achiziție publică, dar, la deschiderea plicului cu oferta, s-a constatat că aceasta era necorespunzătoare.

Pentru a nu rămâne cu coșurile de gunoi pline și cu străzile nemăturate, consilierii locali au acceptat să modifice caietul de sarcini, pe ici-pe colo, prin părțile esențiale.

De asemenea, aleșii urbei au fost de acord să rezilieze contractul cu Retim, pentru că în acesta se prevedea că firma va fi obligată să mai asigure serviciul de salubrizare stradală încă 90 de zile, timp suficient pentru găsirea unui nou operator, prin licitație sau prin altă metodă legală.

Schimbări în caietul de sarcini

„Au fost schimbate câteva condiții puse în caietul de sarcini. Spre exemplu, nu se mai impune ca mașinile să fie euro 5, ci s-a coborât ștacheta la euro 3 și nu se mai cere să se spele fiecare stradă, să se curețe fiecare stradă de două ori pe zi, pentru că exista o exigență nerealistă.

O altă modificare în caietul de sarcini se referă la numărul de mașini pe care ofertanții sunt obligați să le aibă, nemaifiind la fel de ridicat ca la prima încercare a noastră de contractare a unui operator prin licitație. Reamintesc că la acea încercare am avut un singur ofertant, iar acela s-a prezentat, pot spune clar, în bătaie de joc, cu o ofertă despre care el știa foarte bine că va fi descalificată, pentru că a venit cu un preț dublu față de prețul-plafon scris limpede în caietul de sarcini.

Curățenia orașului se împarte în două, la ADID și la noi. Vom vedea dacă este mai bine sau mai rău.

Din păcate, nu a fost opțiunea noastră. Dacă ar fi fost după mine, eu aș fi preferat să fie un singur operator care să se ocupe de salubritate în tot ceea ce înseamnă ea, dar lucrurile sunt rânduite prin înțelegeri cu Comisia Europeană în felul acesta, să existe un operator contractat de ADID, iar pentru curățenia stradală, spălatul străzilor și golirea corpurilor de gunoi un alt operator, în răspunderea municipalității”, a explicat Nicolae Robu, primarul Timișoarei.

Firma care va asigura curățenia stradală în orașul de pe Bega va trebui să se ocupe de: măturatul manual al străzilor, trotuarelor, aleilor, parcărilor publice, stațiile mijloacelor de transport în comun, pasaje, subpasaje, poduri, pasarele, zone pietonale, piețe volante, poduri și pasarele; măturatul mecanizat al carosabilului și trotuarelor; întreținerea curățeniei străzilor și trotuarelor; străzi asfaltate și balastate, parcări publice asfaltate și pavate, stațiile mijloacelor de transport în comun, zone pietonale, malurile Canalului Bega, pistele de biciclete; spălatul carosabilului și trotuarelor; stropitul carosabilului; curățatul rigolelor.

Activitatea de salubrizare a municipiului Timișoara, o aglomerare urbană cu peste 300.000 de locuitori, trebuie să se desfășoare în mod continuu, fără întreruperi, sincope în funcționare, pentru a preveni apariția unor focare epidemice la nivelul orașului prin nesalubrizarea și igienizarea orașului și totodată respectarea prevederilor legale în vigoare.

Conform nomenclatorului actual, Timișoara are 1.227 de străzi și 2.300 de coșuri stradale. Recipientele pentru gunoi stradal trebuie spălate cel puțin o dată pe lună, iar spălarea străzilor se va efectua în perioada 1 aprilie – 1 octombrie, însă doar la solicitarea primăriei.

Rampele ilegale de gunoi, o realitate tristă

Cu sau fără Retim, despre păstrarea curățeniei stradale ar trebui discutat la Timișoara și în alt mod.

Vom lua ca exemplu zona Dacia, situată la doi pași de centru, un cartier foarte aglomerat. Strada Teiului ar fi una tipică pentru a se studia modul în care proliferează depozitele ilegale de gunoi, pentru că aproape nu există un colț al acesteia la care unii cetățeni cu maniere din evul mediu (perioada aceea în care gunoiul și chiar oalele de noapte se goleau fără probleme pe fereastră) să nu arunce diverse obiecte, de la piese uzate de mobilier până la resturi alimentare și orice le mai trece prin cap.

Firma de curățenie adună din când în când mizeria, dar se pare că nimeni nu e sancționat, fiindcă în cel mult o săptămână grămada se reface.

Și cum ar putea sta lucrurile altfel dacă la 9,30 dimineața, de exemplu, doamna blondă care lucrează la magazinul de haine second-hand situat aproape de colțul dinspre Gheorghe Lazăr al Străzii Teiului se apucă de igienizat spațiul?

Mătură, spală treptele, iar punguța de gunoi (o sticluță de iaurt, niște ambalaje de mâncare și alte prostioare) o duce cu nonșalanță și o depune la rădăcina unui copac, fără să-i treacă măcar prin cap să caute o europubelă sau un coș de gunoi stradal. Iar la momentul respectiv, lângă bietul arbore era curățenie deplină…

Cum locurile în care se tot aruncă gunoi sunt, în general, aceleași și cum polția locală nu poate să stea la pândă zi și noapte să-i prindă pe nesimțiți în flagrant, poate că nu ar strica alte măsuri.

Printre acestea s-ar număra panourile de avertizare pe care să figureze cuantumul amenzilor pentru aruncat gunoiul aiurea sau – de ce nu? – montarea de camere de supraveghere chiar în locurile cu pricina, dacă tot trăim într-un oraș atât de „smart”.

Sau am putea să ne resemnăm și să renunțăm să ne mai educăm concitadinii într-un spirit de oraș european, că doar și alte orașe, din țări mult mai vestice, au mizeria lor aruncată pe străzi.

Dar dacă alegem această cale, ar trebui să-i plătim tare bine din bugetul local pe cei care se ocupă de curățenia orașului, ca măcar dimineața să avem străzile lună și bec.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns