Drepturile și libertățile oamenilor sunt sacre, iar încălcarea lor poate fi aspru sancționată. Culmea ironiei, cea mai temută instituție din România, care este, totodată, și un garant al respectării legilor – Direcția Națională Anticorupție Timișoara – a fost pârâtă la CEDO pentru… încălcarea lor. Acțiunea îi aparține lui Tiberiu Mircea Tiba, un avocat din Oradea. În data de 11 decembrie 2008, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara a declanșat urmărirea penală împotriva reclamantului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. În scopul audierii sale ca învinuit, procurorul a emis în aceeași zi un mandat de aducere.
Dar, cu excepția scopului susmenționat, mandatul de aducere nu era motivat conform exigențelor articolului 183 din Codul de procedură penală anterior. În dimineața zilei de 12 decembrie 2008, la ora 8, un polițist s-a deplasat la biroul avocatului din Oradea, unde a pus în executare mandatul de aducere. El a fost escortat până la sediul DNA Timișoara, fiind predat procurorului la ora 11,40. În intervalul orar 12- 16,50, avocatul a fost audiat de procuror, după care a fost reținut pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu ora 17,10.
În următoarea zi, la solicitarea structurii anticorupție, instanța de judecată a dispus arestarea preventivă a avocatului pentru o perioadă de 30 de zile. Recursul acestuia a fost respins. În fața instanțelor de judecată care sau pronunțat asupra arestării preventive, avocatul a susținut că a fost privat de liberate în mod nelegal între orele 8 (momentul de debut al punerii în executare a mandatului de aducere) și 17,10 (momentul punerii în executare a ordonanței de reținere de către procuror), solicitând deducerea perioadei respective din durata totală a reținerii.
Instanța care a judecat propunerea de arestare preventivă a considerat că nu este competentă să decidă asupra acesteia și a sugerat că învinuitul trebuia să folosească procedura prevăzută în vechiul cod de procedură penală, ce reglementa plângerea împotriva ordonanței de reținere (împotriva ordonanței organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reținerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanței procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior).
În fața CEDO, reclamantul a invocat încălcarea dreptului la libertate și la siguranță, invocând, pe de-o parte, privarea nelegală de libertate pentru o perioadă de aproximativ nouă ore, cât s-a aflat sub controlul polițiștilor și al procurorului, în baza mandatului de aducere emis fără o citare prealabilă și fără justificare, iar pe de altă parte, lipsa unui control judiciar asupra privării sale de libertate. Analizând cauza, curtea europeană a stabilit că în intervalul celor nouă ore în care reclamantul s-a aflat sub controlul autorităților a existat o privare de libertate contrară articolului sus-menționat.
În continuare, instanța europeană a constatat că reclamantul nu a fost citat anterior la parchet pentru a fi audiat în respectiva cauză, iar mandatul de aducere emis pe numele său nu conținea niciun motiv din care să reiasă necesitatea audierii reclamantului în calitate de învinuit. Prin urmare, omisiunea prezentării de către procuror a acestor motive în cuprinsul mandatului de aducere a reprezentat o încălcare a normelor interne de procedură penală, dar și a articolului 5 paragraful 1 din Convenție, întrucât reclamantul a fost privat de libertate pentru perioada susmenționată fără respectarea unei proceduri legale interne.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere invocat, respectiv, lipsa din legislația românească a unui remediu în sensul existenței unui control judiciar asupra privării sale de libertate, CEDO a apreciat că acesta nu poate fi analizat sub aspectul încălcării unui drept reglementat în cuprinsul Convenției. Însă pentru primul capăt de cerere, curtea a obligat statul român să-i plătească reclamantului daune în valoare de 5.000 de euro.
Noile reglementări în materie penală, în vigoare astăzi, cuprind modificări esențiale cu referire la dispozițiile privind mandatul de aducere, prevăzând posibilitatea de a executa un mandat de aducere prin pătrunderea fără consimțământ într-un domiciliu sau sediu, situație în care mandatul se eliberează de judecătorul de drepturi și libertăți, precum și o durată legală de opt ore în scopul audierii sau al îndeplinirii actului procesual.
E fals,e făcătură,avocatul mana in mana cu procurorul,pt 8 ore de Ce?sa iei mii de euro,si tot din banii publicului,cei care muncim cinstiti b ceva in ipocriți astia