Din 12 covaci a mai rămas unul, şi acela fără… clientelă

Erau nu mai puţin de 12 fierari la colectivă, în 1966, când Károly Bagoly a intrat în branşă. O meserie grea, trei ani i-au trebuit să o deprindă foarte bine, iar de lucru era berechet, deoarece colectiva care acoperea trei sate, Ţipari, Gruni şi Păru, avea 56 de cai în dotare.

Nu numai caii trebuiau potcoviţi, mai era nevoie şi de ascuţit plugurile şi de meşterit la tot felul de alte lucruri. Astăzi, Károly Bagoly mai are puţin până la pensie şi, fiind singurul fierar calificat din Ţipari, nu mai are ucenici. Este o meserie care dispare.

„Nu se mai fac lucrurile ca pe vremea mea. Uitaţi, căruţa asta nu e cum trebuie, eu n-aş fi făcut niciodată aşa ceva, ne spune omul, arătându-ne o cocie care, ce-i drept, pare cam rudimentară. Dar acum nici nu se prea mai folosesc căruţele, continuă el. Nici cai nu prea mai sunt.

Dacă îţi cumperi o potcoavă de la târg, te ţine două săptămâni. Aia făcută şi montată de mine ţine trei luni pe puţin. Nu se mai face meseria asta ca lumea”, susţine covaciul. Ultima potcoavă a pus-o, la comandă, acum două luni şi jumătate, dar încă ţine şi el un cal pe care l-a potcovit mai recent. De fapt, lucrează mai mult pentru el şi ne şi dă un exemplu, arătându-ne o mică remorcă pe care a meşterit-o din metal.

„Am vrut să cumpăr una de la Lugoj şi am întrebat de preţ. Când am auzit că e 1.500 de lei, m-am pus şi mi-am făcut eu singur una. Se pot face multe lucruri cu meseria asta, practic orice unealtă din fier poţi să fabrici sau să ascuţi şi să câştigi bani frumoşi. Dar e o meserie grea, pentru că dacă nu dai bine cu barosul, fierul nu se întinde cum trebuie. Mai şi respiri fum de cărbune. Tinerii nu mai vor s-o înveţe”, conchide meşterul făurar care a ajuns să-şi practice vechea meserie aproape exclusiv pentru propriul uz gospodăresc.

Apropo, omul îşi face un solariu, chitindu-se, deci, mai serios pe legumicultură. Sunt vremuri în care unele meserii tradiţionale pier. Suntem în era consumismului, când dacă unealta cumpărată din magazin sau din târg ţi se strică după o săptămână- două, nu-i bai mare, că îţi cumperi alta.

Pe vremea când Károly Bagoly şi alţii din branşa lui aveau de lucru din greu, totuşi, uneltele se lăsau din tată în fiu şi multe dintre ele sunt bune şi astăzi. Vremuri…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns