Cântărețul

Înainte de a fi cântăreț la biserica ortodoxă din sat, Iosif Viorel Junc din Uihei a muncit vreo 17 ani ca tractorist, din 1973 și până în 1990.

Apoi, alți zece ani a fost petrolist. De la început de mileniu ori chiar din mileniul trecut la final, când l-a remarcat părintele Nicolae Andreescu din Șandra, a devenit cântăreț la biserică.

În ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, când ne-am cunoscut în fața căminului cultural, venea de slujba de la biserică, pe vechea sa bicicletă de damă. Ne-am oprit pe trotuar, având școala primară pe fundal.

Amănuntul acesta e foarte important, deoarece mama sa a lucrat timp de 36 de ani ca îngrijitoare a școlii.

Am vorbit cu cântărețul bisericesc despre Uihei. „Când părinții mei au venit aici, în 1947, din Bihor, din cauza foametei care a fost peste țară, ei au fost prima familie de români, satul fiind nemțesc.

Astăzi mai trăiește la Uihei o singură catolică, aceasta având peste 90 de ani. Rând pe rând, în locul șvabilor, au venit moți, ardeleni, olteni, moldoveni.

Astăzi, satul este românesc. Tot de la Junc, care s-a născut, a crescut și a trăit toată viața la Uihei, aflăm că localitatea, care arată tot mai mult ca un sat european, are 189 de numere de casă și până în 350 de locuitori.

O altă particularitate a prezentului este aceea că pe mulți dintre ei nu-i găsești acasă, fiind plecați la muncă în Occident, în special femeile.

Cântărețul bisericesc ne-a mai spus, fără să-l întrebăm, că merge, înainte de a se duce acasă, să-și dreagă puțin vocea, cam răgușită, după cum ne dovedește, tușind ușor.

Iată că viața poate fi pe cât de simplă, pe atât de frumoasă, ea derulându-se firesc pe mai departe în acest sătuc liniștit din pusta bănățeană.