Trei copii din comuna timișeană Știuca fac performanță în ciuda tuturor opreliștilor de ordin material. Este vorba de Anamaria Ioana Popovici, fratele său Ilie Alin Popovici și verișorul lor Ioan Dzițac, medaliat cu aur, luna trecută, la Campionatul Balcanic de Judo U15, la categoria 34 de kilograme.
Povestea din spatele medaliilor
Prima care a ajuns la podea dintre cei trei verișori a fost Anamaria Ioana Popovici. ”Aveam șase ani și am mers de acasă din satul Dragomirești la Lugoj la dentist. Pentru că era mult de așteptat tata ne-a dus pe mine și pe fratele meu la Clubul Sportiv Școlar (CSȘ) Lugoj. Am plâns încontinuu. Eu nu știam ce înseamnă acest sport”, spune tânăra de 12 ani.
După primul contact cu artele marțiale japoneze moderne, lacrimile au continuat. ”Profesorul ne-a spus s-o retragem pe plângăcioasă, dar ea nu s-a lăsat. A încetat plânsul după prima medalie, când a luat locul I la primul concurs”, mărturisește Ioana Popovici, mama acesteia.
Deși are mereu vânătăi la picioare și uneori o încearcă durerea, Anamaria e cu zâmbetul pe buze. ”Nu sufăr decât atunci când nu câștig nici măcar locul III”, mărturisește fata, care anul trecut a fost prima la Naționale la judo newaza.
Fratele ei, Ilie Alin Popovici, în vârstă de 14 ani face întrecere cu ea la numărul de medalii. ”Nu e ușor. Antrenamentul e de două ore pe zi de luni până vineri, iar în weekend participă la concursuri. În afară de campionatele naționale, la toate concursurile trebuie să suportăm noi costurile cu deplasarea și așa mai departe. Pentru că vor să continue, i-am mutat la școală la Lugoj și am început să ne construim casă în oraș”, spune mama copiilor.
Navetă zilnică pentru un strop de glorie
Pentru fiecare dintre cele 80 de medalii pe care le-a obținut în cinci ani, Ioan Dzițac a muncit mult în fiecare zi. ”Cel mai fericit moment a fost când am ieșit prima dată campion național. Era chiar la început. Eu am mers la CSȘ Lugoj după verișorii mei, când Anamaria încă mai plângea. L-a început am considerat judo ca pe o joacă. Acum mă ambiționez să nu mă bată nimeni și vreau să fac performanță. Pentru antrenamente fac naveta în fiecare zi câte 17 kilometri de la Știuca până la Lugoj. Merg cu microbuzul și mă întorc singur cu mașini de ocazie. Nu neglijez nici școala. Am terminat clasa VII cu media 9,40”, spune Ioan Dzițac.
Visul cel mai mare al celor trei judoka de la Știuca este o participare la Olimpiadă care luptă zilnic pentru acest obiectiv.
