Statul eșuează în Timiș: autoritățile mută focare de râie norvegiană, iar bătrânii mor între anchete și comunicate

Statul eșuează în Timiș: autoritățile mută focare de râie norvegiană, iar bătrânii mor între anchete și comunicate.

„Situația este sub control”, spune Prefectura Timiș. Bătrânii însă mor în condiții suspecte, râia norvegiană circulă, iar întrebările rămân fără răspuns.

Unsprezece bătrâni care iniţial au fost internaţi în azilul din Lenauheim, judeţul Timiş, închis de autorităţi din cauza unor nereguli, apoi relocaţi în condiţii mizerabile într-o casă particulară din Cenad, se află în spitale, cu scabie.

Iar cifra poate crește dacă criza nu e gestionată după manual.

Bătrânii infectați cu râie norvegiană, una dintre cele mai contagioase forme de scabie cunoscute în medicina infecțioasă, au fost transportați și internați la Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara.

Acolo unde sunt tratați zilnic pacienți cu patologii diverse, din întreg județul Timiș și chiar din alte județe.

Decizia ridică o problemă majoră de siguranță epidemiologică și management medical. În mod normal, pacienții cu scabie crustozică necesită “izolare strictă”, circuite separate, personal dedicat și măsuri de biosecuritate specifice bolilor extrem de transmisibile.

În locul unei astfel de abordări, autoritățile au ales spitalul cel mai aglomerat din vestul țării, deși existau alternative evidente: unități mai puțin încărcate, precum spitalele din Jimbolia sau Sânnicolau Mare.

De ce „Victor Babeș”? Cine a luat această decizie? Pe ce criterii medicale sau administrative?

Sunt întrebări simple, cu impact public major, la care nimeni nu răspunde.

Comunicate liniștitoare, termene îndepărtate și o epidemie care nu așteaptă rapoarte

Singura reacție oficială rămâne comunicatul Prefecturii Timiș din 17 decembrie 2025, în care se afirmă că „situația este sub control” și că a fost constituit un comitet mixt care va face verificări până în 23 ianuarie 2026, urmând să prezinte un… raport… pe 29 ianuarie 2026.

Doar două alte instituții au dat comunicate despre situația de la Lenauheim și Cenad, imediat după descoperirea bătrânilor și a situației dezastruoase: IPJ Timiș și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.

Între timp, însă, râia norvegiană nu ține cont termene administrative. Vorbim despre o afecțiune extrem de contagioasă, asociată frecvent cu medii de sărăcie, supraaglomerare, igienă precară și persoane vulnerabile – exact profilul centrelor evacuate.

Situația epidemiologică impunea reacții imediate, aplicarea procedurilor specifice și triaje epidemiologice făcute în amănunt, nu comunicate liniștitoare și amânări: izolare rapidă a focarelor, tratament de șoc, anchetă sanitară reală și informare transparentă.

De ce „ucidere din culpă”? Zidul de tăcere al autorităților

Un alt aspect, mult mai grav, este încadrarea juridică din ancheta procurorilor. Procurorul de caz a introdus acuzația de „ucidere din culpă”. De ce? Pe ce fapte concrete se bazează această acuzație?

“Având în vedere aceste aspecte, pentru administrarea probatoriului, la data de 13 decembrie 2025, polițiștii Serviciului de Investigații Criminale și cei ai Serviciului de Investigare a Criminalității Economice sub coordonarea procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș au efectuat 13 percheziții domiciliare în județul Timiș, pentru ridicarea de documente referitoare la activitatea societății comerciale, precum și a întregului personal implicat”, a transmis, pe 14 decembrie, Inspectoratul Județean de Poliție Timiș.

Toate autoritățile păstrează un “zid de tăcere”.

Există însă antecedente cunoscute de instituții, încă din iunie 2024. O bătrână a fost dusă la spitalul din Jimbolia, de la Schwabenhaus Diana, după ce ar fi fost bătută și prezenta o rană foarte mare la cap. Explicația azilului: „nu știau cum s-a lovit”. Femeia a fost internată ulterior la Timișoara și a decedat.

Familia a făcut sesizări către autorități și organe de cercetare. Nu a primit nici până astăzi un răspuns clar vizavi de cronologia faptelor și de potențialii vinovați.

Decesele despre care nu se vorbește

Din informațiile noastre, alți cinci bătrâni ar fi decedat în perioada evacuărilor din centrul de la Lenauheim și din azilul clandestin din Cenad, la începutul lui decembrie 2025.

Un caz este deosebit de grav. Veronica Dinică a intrat în stare de șoc chiar în ceea ce martorii numesc „pușcăria” din Cenad. Un cetățean nepalez, dintre migranții găsiți acolo, a încercat să aplice primele manevre de resuscitare. Abia apoi au ajuns ambulanțele și autoritățile.

Bătrâna a decedat, cel mai probabil după o decompensare severă și un stop cardio-respirator. Detaliile exacte se știu la Institutul de Medicină Legală, pe baza necropsiei, și la anchetatori.

În zilele imediat următoare, alți patru bătrâni ar fi murit, după relocare, conform unor surse din azilele de bătrâni unde au fost relocați cei cazați la casa de bătrâni Diana și la Cenad.

Despre toate aceste decese, opinia publică nu a primit nicio informare clară.

Ancheta penală: acuzații grave, fapte noi și fapte vechi

Ulterior, au avut loc controale ale AJPIS, 13 percheziții și a fost deschis un dosar penal cu acuzații extrem de serioase.

La data de 12 decembrie 2025, dosarele au fost preluate sub supraveghere de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, care le-a reunit.

Procurorii fac cercetări pentru lipsire de libertate în mod ilegal, exercitarea fără drept a unei profesii sau activități, ucidere din culpă și purtare abuzivă. Deși e vorba și de rele tratamente și alte încălcări ale legii, unele ce țin de sfera infracționalității economice, a falsului în acte și a traficului de influență.

Și nu este vorba doar despre fapte recente.

1 decembrie 2018: începutul unei tăceri instituționale

Primul deces suspect cunoscut datează din 1 decembrie 2018. Cadavrul unei femei de 69 de ani a fost găsit pe un câmp din satul Bulgăruș, comuna Lenauheim. Femeia era internată într-un cămin de bătrâni din zonă. Care cămin? La acel moment, numele stabilimentului nu a fost făcut public.

Potrivit IPJ Timiș, femeia, bolnavă de diabet și Alzheimer, ar fi dispărut după ce niște muncitori care reparau centrala au uitat o ușă deschisă. A ieșit nesupravegheată. A fost găsită moartă, cel mai probabil de frig.

Ancheta a fost deschisă. Comunicatele s-au oprit. Nimeni nu a explicat public cum a fost posibil ca o persoană aflată într-o stare avansată de degradare a sănătății să părăsească un azil fără să observe nimeni, mai ales că personalul azilului răspunde și pentru siguranța bătrânilor.

Prea multe coincidențe, prea multă tăcere

Cazurile de abuz și maltratare, decesele, evacuările, epidemia de râie norvegiană și acuzațiile penale nu mai pot fi tratate ca episoade izolate. Ele descriu un sistem care a eșuat, protejat ani la rând de indiferență, complicități și tăcere instituțională.

Vom reveni cu noi amănunte despre abuzurile unor operatori privați din aceste azile, dar și despre acoperirea lor de către angajați din sistemul public, de la Primăria Lenauheim până la reprezentanți ai autorităților județene.

Până atunci, rămâne întrebarea esențială: câți bătrâni mai trebuie să moară ca „situația să nu mai fie sub control”?

CITEȘTE ȘI: O femeie a murit într-un accident teribil, în vestul țării