La mulți ani, România!

Dacă românii au o zi măreață a lor, atunci aceasta nu poate fi decât 1 Decembrie 1918, când clopotul reîntregirii
neamului s-a auzit și i-a chemat din toate provinciile la Alba Iulia pentru a înfăptui Marea lor Unire, într-o singură țară, România.

Entuziasmul celor care au participat la acest eveniment istoric cu rezonanță sublimă a fost atât de mare, încât ecourile lui se simt și astăzi, de fiecare dată, când sărbătorim Ziua Națională, fie că ne aflăm acasă, fie că fizic suntem departe de țară, dar cu sufletul la ea.

Pentru a ne face, noi cei de astăzi, o minimă imagine despre atmosfera din urmă cu 101 ani, de la Alba Iulia, cităm câteva rânduri din memoriile scriitorului ardelean Emil Isac: „Am pornit- o cu toții, unii pe jos, alții în trăsuri. Sosisem în Piața Mare, acolo, mii și mii de români! Toate ulițele pline de țărani, din toate cârciumile se auzea chiuitul flăcăilor, și țipătul lăutelor, iar în restaurantul Coroana, la o masă lungă: Maniu, Vaida, Cicio Pop, Goldiș, Valer Braniște etc. Arhiereii aproape toți, și în noaptea de 30 noiembrie în Alba Iulia n-a dormit nimeni. Toată lumea aștepta parcă să se trezească soarele, ca să ne aducă Unirea”.

Parlamentul de după Revoluția din 1989 a adoptat, prin Legea nr. 10/1990, ziua de 1 Decembrie drept sărbătoare
națională. La prima marcare a acesteia, Corneliu Coposu a spus, pentru a fi auzit de generațiile viitoare: „Stăpânirile și domniile sunt vremelnice. Națiunile vrednice sunt eterne. Neamurile înaintează peste opreliști pe drumul destinului lor. Datori suntem cu toții să închinăm un gând evlavios de aducere aminte, marilor artizani
ai Unirii în frunte cu Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu, Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voievod, Aurel Vlad, Octavian Goga, Theodor Mihali, Valeriu Braniște, Ion Lupaș, Onisifor Ghibu, Iosif Jumanca,
Ion Flueraș, Episcopul Cristea, Episcopul Iuliu Hossu și tuturor creatorilor de istorie”.

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a decis, prin rezoluția adoptată, unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Rezoluția proclamă libertate națională pentru popoarele conlocuitoare, libertate confesională, înfăptuirea unui regim democratic, libertatea presei și de asociere, reforma agrară și drepturi pentru muncitorime.

Pe lângă semnificațiile ei istorice, 1 Decembrie a căpătat și altele noi, devenind o zi a bucuriei, a mândriei de a fi
români, oriunde ne-am afla pe mapamond. Bucuria și mândria românilor de rând sunt sincere și nu false și nu au nimic cu patriotismul gol, afișat de politicieni, mai ales. Românii, mai ales cei plecați în speranța unui trai mai bun, vibrează pentru țară. Și nu doar de Ziua Națională, când îmbracă straie românești, cântând și dansând pe străzile
marilor orașe ale lumii, arătând că aparțin unui popor și unei patrii, la care le este gândul mereu. Și nu o fac doar la sărbători ca aceasta, ci ori de câte ori lucrurile acasă nu merg. Au demonstrat- o, de altfel, la 10 august 2018, la marele miting al Diasporei, dar și recent, la alegerile prezidențiale, la care au votat aproape un milion dintre românii din străinătate. Concetățenii noștri, oriunde s-ar afla, au dovedit că le pasă de țara lor, de viața celor de acasă și de viitorul generațiilor tinere.

Țării și românilor ei, de Ziua Națională, să le urăm din toată inima, La Mulți Ani!


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns