Îi place să iasă în oraş cu prietenii, să mănânce bunătăţi – adoră pastele! – , să-şi personalizeze hainele şi încălţămintea cu mici picturi originale (foto jos), şi, ca oricărei adolescente din zilele noastre, să mai stea şi ”pe telefon”. Până aici nimic neobişnuit, numai că Bianca Georgescu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional de Artă ”Ion Vidu ” din Timişoara ştie exact, la cei 16 ani ai săi, ce îşi doreşte să devină: pianistă.
De altminteri, cu un palmares impresionant de premii obţinute la concursuri muzicale internaţionale şi naţionale, ea este încă de pe-acum o foarte tânără pianistă al cărei talent, strunit cu abilitate şi tact de profesoara Aida Gelati, s-a făcut deja remarcat.
”Chiar dacă pandemia ne-a făcut să trăim… online, n-am stat degeaba. Competiţiile de interpretare pianistică la care am participat anul acesta dovedesc că efortul poate fi recompensat şi în spaţiul virtual, iar eu sunt mulţumită că muzica mea a fost apreciată.
Un șir de succese
În martie am câştigat Premiul I la concursul Musical Lace from Idrija (Slovenia), cu 94 de puncte, în faţa unor candidaţi din ţări precum România, Croaţia, Polonia, Bulgaria, Franţa, Marea Britanie, Austria, Italia, Germania, China, Thailanda şi SUA.
La Rocky Mountain Spring Festival, unde au fost înscrişi 450 de concurenţi din 42 de ţări, am obţinut Premiul al III-lea, iar la Concursul Naţional Scherzo de la Bucureşti am fost distinsă cu Premiul I cu Excelenţă, câştigând şi un Masterclass de pian cu Iulian Ochescu, la care am avut şansa să particip fizic.
Cel mai recent succes pe care l-am înregistrat a fost la Concursul Internaţional Nomea din Italia, unde am fost iniţial inclusă în Top 30, iar apoi am obţinut Premiul I, atât eu, cât şi colegul meu Leonard Mihale, în pofida faptului că am intrat în competiţie cu peste 400 de tineri pianişti din lumea întreagă”, ne povesteşte Bianca Georgescu.
Dacă-i cerem, totuşi, să înceapă cu începutul pasiunii sale, ne spune că, încă de mititică, asculta acasă, cu drag, muzică clasică.
„Cel dintâi pian adevărat, cu coadă, l-am văzut în Lugojul natal, în casa unchiului meu, care a şi cântat ceva pentru mine. Aveam şase ani şi a fost… dragoste la prima vedere, aşa că m-am înscris la o şcoală de muzică.
De-atunci am tot insistat pe lângă mama că vreau şi eu un pian, aşa că în clasa I am ajuns să studiez pe unul de jucărie, până să se lămurească ai mei că am planuri serioase. Abia într-a III-a am primit un pian electric normal”, îşi aminteşte Bianca.
Astăzi, tânăra studiază sârguincios, hotărâtă să-şi înscrie cândva numele printre acelea ale marilor pianişti ai lumii. Iar confirmările vin şi drumul i se deschide, larg, înainte…
