La cinci ani de la instalarea administrației Dominic Fritz, problema Colterm rămâne nu doar nerezolvată, ci blocată într-un cerc vicios al insolvenței, proceselor și penalităților plătite din bani publici. Mai grav, cele mai recente evoluții din justiție indică un paradox administrativ: Compania Locală de Termoficare Colterm SA, aflată în insolvență, câștigă procese împotriva propriei Primării, iar administrația locală pare incapabilă sau dezinteresată să închidă acest capitol toxic pentru oraș.
Pe 12 decembrie 2025, Curtea de Apel Timișoara a pronunțat o hotărâre definitivă într-un litigiu care spune mult mai mult decât pare la prima vedere despre relația dintre Primăria Timișoara și Colterm.
Sentință definitivă: Primăria, obligată să plătească penalități către Colterm
În dosarul nr. 428/30/2025, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de COMPANIA LOCALĂ DE TERMOFICARE „COLTERM” S.A. – în insolvenţă, prin administrator special și administrator judiciar (Consorţiul Alfa & Quantum Consulting S.P.R.L., Maestro S.P.R.L. şi Insolvein S.P.R.L.), împotriva Municipiului Timișoara, reprezentat prin primar.
Instanța a decis:
„Obligă pârâtul MUNICIPIUL TIMIŞOARA să plătească reclamantei suma de 76.895,35 lei, reprezentând dobânzi legale penalizatoare aferente facturilor achitate cu întârziere, pentru care dreptul material la acţiune nu s-a prescris.”
Mai mult, Primăria este obligată și la „plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitelor principale restante, calculată în continuare până la data plăţii efective a acestora.”
Cu alte cuvinte, municipalitatea plătește penalități pentru propriile întârzieri, către o companie pe care tot ea o controlează și pe care susține public că încearcă să o salveze.
Instanța a respins doar partea prescrisă a pretențiilor, în cuantum de 183.334,02 lei, admițând excepția prescripției pentru această sumă.
Sentința este definitivă, pronunțată pe 12.12.2025.
Insolvență fără ieșire: cinci ani de stagnare administrativă
Colterm se află în insolvență de ani de zile. Dominic Fritz a preluat mandatul de primar în 2020, cu promisiunea explicită că va rezolva problema termoficării centralizate, considerată una dintre cele mai grave crize structurale ale orașului.
Realitatea administrativă arată însă altfel: insolvența nu a fost închisă, datoriile istorice nu au fost clarificate, relația contractuală dintre Primărie și Colterm a continuat să producă litigii plus că penalitățile curg, iar instanțele le confirmă.
Surse din interiorul companiei susțin că Primăria Timișoara nu manifestă un interes real pentru scoaterea Colterm din insolvență. De asemenea, vehiculata preluare de către concernul OMV nu s-a concretizat, deși a fost ventilată și oficial și neoficial, plus că administrația Fritz a mai făcut două SRL-uri pentru producerea de energie termică și electrică, dar care sunt tot în faza de inactivitate.
Această afirmație, privind dezinteresul primăriei de a scoate Colterm din insolvență, schimbă complet grila de interpretare.
De ce ar vrea Primăria ca Colterm să rămână în insolvență?
Întrebarea-cheie nu mai este „de ce nu se poate”, ci „cui folosește”.
Menținerea Colterm în insolvență oferă administrației locale câteva avantaje strategice: permite evitarea asumării politice a unei decizii radicale, justifică investiții fragmentate, fără un plan coerent pe termen lung, menține deschisă opțiunea desființării sistemului centralizat, fără a o declara explicit.
În plus, creează context pentru externalizări, parteneriate sau soluții alternative care nu ar trece ușor prin dezbatere publică.
În paralel, orașul rămâne captiv într-un sistem ineficient, cu pierderi uriașe, subvenții mascate și conflicte juridice repetitive.
Energia termică în Timișoara: reformă sau abandon mascat?
În lipsa unei strategii clare asumate public, se conturează un scenariu incomod: Primăria ar putea pregăti, în tăcere, ieșirea din sistemul de termoficare centralizată, lăsând Colterm să se stingă lent, sub protecția insolvenței și a proceselor.
Faptul că administrația pierde în instanță inclusiv pe chestiuni de dobânzi penalizatoare indică nu doar ineficiență, ci o dezordine managerială profundă într-un domeniu critic pentru zeci de mii de timișoreni.
După cinci ani, bilanțul este greu de cosmetizat. Colterm este tot în insolvență, Primăria plătește penalități către propria companie, soluțiile structurale lipsesc iar costul real este transferat către cetățeni, prin facturi, taxe și disconfort.
Scenariile ascunse: ce urmează după Colterm?
Dacă plecăm de la fapte, nu de la declarații, devine limpede că administrația Fritz nu tratează insolvența Colterm ca pe o urgență de rezolvat, ci ca pe o stare convenabilă. În acest cadru, se conturează câteva scenarii plauzibile, niciunul asumat public, toate compatibile cu realitatea juridică actuală.
Primul scenariu este moartea lentă a sistemului centralizat. Colterm rămâne în insolvență, investițiile sunt minimale și fragmentate, rețeaua continuă să piardă energie și clienți, iar administrația poate spune permanent că „nu se poate altfel”. În acest model, cetățenii ies singuri din sistem, prin debranșări, centrale individuale și soluții private. Primăria nu închide Colterm, dar nici nu o salvează. O lasă să se stingă statistic.
Al doilea scenariu este externalizarea mascată. Insolvența creează cadrul perfect pentru transferuri parțiale de activitate, contracte temporare, parteneriate „de tranziție” și justificări tehnice pentru scoaterea unor bucăți din sistemul public. În lipsa unei strategii clare, fiecare pas poate fi prezentat drept o soluție punctuală, nu o decizie politică majoră.
Al treilea scenariu este resetarea pe bani publici, fără asumare politică. Colterm rămâne în insolvență suficient de mult încât pierderile și penalitățile să fie „normalizate”, apoi se vine cu un proiect de reconstrucție sau înlocuire, prezentat ca inevitabil. Costurile sunt deja absorbite de bugetul local, iar responsabilitatea este diluată în timp.
Indiferent de scenariu, un lucru este cert: ieșirea rapidă și clară din insolvență nu pare să fie obiectivul administrației. Iar afirmația administratorului judiciar, potrivit căreia Primăria nu are interesul să scoată Colterm din insolvență, se potrivește perfect cu toate aceste variante.
CÂT A COSTAT INSOLVENȚA COLTERM BUGETUL TIMIȘOAREI
O analiză juridico-financiară pentru perioada 2020–2025 relevă aspecte grave privind neimplicarea conducerii primăriei.
Ce înseamnă insolvența Colterm pentru bugetul local?
Colterm SA este o societate aflată în insolvență, dar controlată integral de Municipiul Timișoara. Din punct de vedere juridic, acest lucru generează o anomalie structurală. Primăria este acționar unic, tot Primăria este principal finanțator, ea este și client contractual dar tot Primăria devine pârât în procese intentate de propria companie.
Consecința directă: orice penalitate, dobândă, cheltuială de judecată sau pierdere financiară se întoarce, indirect sau direct, în bugetul local și este plătită din buzunarul timișorenilor.
Există și costuri juridice directe confirmate prin hotărâri judecătorești. Unele sunt dobânzi penalizatoare stabilite definitiv. Sentința definitivă a Curții de Apel Timișoara din 12.12.2025 obligă Municipiul Timișoara la plata a 76.895,35 lei – dobânzi legale penalizatoare pentru facturi achitate cu întârziere, plata în continuare a dobânzii legale penalizatoare aferente debitelor principale restante, până la achitarea efectivă.
Aceasta este o pierdere certă, definitivă, plătită din bugetul local.
Apoi sunt sume prescrise, dar relevante financiar. Instanța a constatat prescrierea dreptului material la acțiune pentru suma de 183.334,02 lei. Deși nu mai sunt plătite, aceste sume reprezintă penalități generate de comportamentul financiar al Primăriei. Prescripția nu șterge costul economic real produs în sistem, ci doar transferă pierderea în contabilitatea Colterm, companie deținută de Primărie.
Costul economic real generat, chiar dacă nu mai recuperabil juridic, se ridică la : 183.334,02 lei.
Costuri juridice recurente (2020–2025) sunt un alt capitol. Între 2020 și 2025, Colterm și Municipiul Timișoara au fost implicate în multiple litigii comerciale privind facturi, penalități, obligații contractuale.
Costuri tipice per litigiu includ onorarii pentru avocați și consilieri juridici, cheltuieli de procedură, timp administrativ intern (direcții juridice, economice).
O estimare prudentă, bazată pe practică judiciară locală, este între 15.000 – 30.000 lei / dosar, cost intern + extern.
Într-un scenariu conservator de 4–6 dosare relevante pe an, asta înseamnă 5 ani × 5 dosare × 20.000 lei, aproximativ 500.000 lei.
Apoi mai este și costul penalităților ca mecanism sistemic.
Cazul din 2025 demonstrează un pattern: primăria întârzie plăți, Colterm calculează penalități, inerent urmează litigii care generează penalități confirmate.
Chiar dacă nu toate ajung la hotărâri definitive, penalitățile sunt înregistrate contabil și afectează planul de reorganizare, fluxul de numerar și necesarul de subvenții.
Pe baza structurii facturilor și a practicii anterioare, o estimare conservatoare a penalităților acumulate anual (indiferent dacă sunt recuperate integral sau nu) este de 100.000–200.000 lei/an.
Astfel, pentru perioada 2020–2025, minim 5 ani × 100.000 lei = 500.000 lei, iar un maxim prudent este estimat la 1.000.000 lei.
Costul insolvenței ca procedură
Insolvența presupune costuri permanente: administratori judiciari, administratori speciali, rapoarte, evaluări, audituri, consultanță juridică și financiară.
Chiar fără cifre publice consolidate, practica arată că astfel se mai duc consistent zeci de mii de euro anual pentru o companie de dimensiunea Colterm.
O estimare prudentă este de 200.000 – 300.000 lei/an, ceea ce pentru ultimii 5 ani ar fi între 1.000.000 – 1.500.000 lei.
Cost total estimativ pentru bugetul Timișoarei, pe perioada 2020–2025, este între 2,26 milioane – 3,26 milioane lei. Aceasta este o estimare prudentă, nu maximală.
Concluzie juridico-financiară
Insolvența Colterm nu este neutră bugetar. Nu este gratuită. Nu este o „pauză” administrativă. Este un mecanism de cost continuu, suportat integral de Municipiul Timișoara. După cinci ani de administrație Fritz insolvența nu a fost închisă, costurile au continuat să curgă, penalitățile au fost confirmate de instanțe iar bugetul local a absorbit pierderile.
Morala este una singură: menținerea Colterm în insolvență a devenit o decizie politică cu cost bugetar real, nu o fatalitate tehnică, așa cum încearcă să o prezinte conducerea Primăriei Timișoara.
Concluzie provizorie
Sentința definitivă din 12 decembrie 2025 nu este doar un act juridic. Este un simptom. Un simptom al unui eșec administrativ prelungit și, posibil, al unei strategii nespuse.
Dacă Primăria Timișoara nu explică public care este planul final pentru Colterm și pentru energia termică a orașului, suspiciunea că insolvența este menținută deliberat va continua să planeze. Iar întrebarea va rămâne deschisă: este Colterm o problemă pe care administrația Fritz nu a putut să o rezolve sau una pe care nu a vrut să o rezolve?
Datorii istorice pentru certificate verzi
Colterm, ca operator de termoficare, este obligată să cumpere certificate verzi pentru energia regenerabilă promovată de legislația de mediu. Neachiziționarea la termenele cerute generează amenzi foarte mari, adesea evaluate în zeci de milioane de lei anual.
Pe baza rapoartelor financiare publice din anii anteriori și declarațiilor de buget, sume relevante includ obligații restante pentru certificate verzi acumulate în ani anteriori, penalități și dobânzi aferente, sancțiuni fiscale și de mediu confirmate de instituții abilitate.
Conform ultimelor situații contabile publice (până în 2024) și estimările sectoriale privind întârzierile la achiziția de certificate verzi, cuantumul total al acestor datorii poate ajunge între 25 și 50 milioane lei, estimat prudent pentru decembrie 2025.
Aceste valori sunt sumare pe baza documentelor contabile standard din industria termoficării și raportărilor companiilor similare aflate în dificultate. Ele nu sunt încă toate confirmate definitiv în instanță, dar sunt prezente ca datorii în bilanțurile societății.
Estimarea totalului datoriilor Colterm la 31 decembrie 2025
Combinând cele două componente:
| Componenta | Estimare totală |
| Datorii operaționale și costuri de insolvență (2020–2025) | 2,26 – 3,26 milioane lei |
| Datorii istorice pentru certificate verzi | 25 – 50 milioane lei |
➤ Total estimat la 31 decembrie 2025:
≈ 27,3 milioane – 53,3 milioane lei
Această estimare situată între ~27 milioane și ~53 milioane lei reflectă:
- costurile curente și judiciare generate de insolvență;
- obligațiile istorice importante către autorități de mediu;
- penalități și dobânzi aferente.
Observații finale
- Datoriile certificate verzi sunt dominanta bilanțului și explică de ce Colterm rămâne într-o situație financiară greu de gestionat fără o reformă structurală profundă.
- Costurile directe ale insolvenței sunt relativ mici comparativ cu povara istorică generată de certificatele verzi, însă sunt relevante ca impact bugetar anual.
- În lipsa unui plan de restructurare sau de soluționare a datoriei pentru certificate verzi, cifra totală poate continua să crească în 2026 și ulterior.
Și să nu uităm că nu de mult timp, la mijlocul lunii septembrie 2025, însuși primarul Timișoarei făcea o radiografie a dezastrului financiar, plus cel al lipsei căldurii și apei calde și a scumpirii gigacaloriei plus tăierea subvențiilor.
Pe 15 septembrie 2025, primarul Dominic Fritz a declarat, la Radio Timișoara, că Primăria Timișoara a cheltuit aproape un miliard și jumătate de lei în ultimii zece ani pentru a subvenționa producția de energie termică.
“În ultimii zece ani, 1,4 miliarde de lei au fost dați la Colterm pentru a susține această subvenție, ca prețul pe care îl plătesc abonații să nu fie ce real, ci doar cam jumătate sau, în ultimul an, a fost sub jumătate. Și ce vrem să facem este ca 55% din preț să fie suportat de abonat, ci 45% de oraș. Momentan e fix invers. Dar încă rețeaua de termoficare este cea mai ieftină formă de încălzire. Cei care au centrale pe gaz vor vedea în următorii ani că costurile pentru certificate de emisii vor crește foarte mult. Recomandarea mea este să nu plece nimeni din sistemul public de termoficare”, a spus Dominic Fritz, acum trei luni și jumătate.
preluarea e planul. Utilitatile sunt cea mai buna vaca de muls de catre neocolonialisti
#🤪