1 Mai, o celebrare a naturii umane
Marcăm, la fiecare dată de 1 Mai, adesea prin ieșiri în natură cu tot… tacâmul necesar, Ziua Internațională a Muncitorilor, așa cum spune titulatura oficială a sărbătorii în cea mai mare parte a țărilor lumii.
Sau a Muncii, cum este oficial denumită în alte câteva state. Istoria acestei celebrări este știută, nu o vom repeta.
Știută este și maniera în care semnificația acestei sărbători a fost deturnată de către dictaturile comuniste și fasciste, care, și unele, și celelalte, au pretins a conduce în numele celor pe care-i transformaseră de fapt în sclavi.
Mai puțin cunoscute, în schimb, sunt tocmai semnificațiile corecte ale muncii și muncitorului, valoarea și, respectiv, personajul generic căruia îi este dedicată această sărbătoare modernă de primăvară.
CITEȘTE ȘI: Campanie de colectare gratuită a deșeurilor electrice și electronice, la Timișoara
Să ne oprim puțin asupra acestor semnificații, pentru a le elibera de distorsiunile pe care le-au formulat tot felul de ideologi cu ochelari de cal.
Munca nu este, așa cum au încercat să ne convingă partizanii luptelor de clasă, doar activitatea fizică, brută, depusă de oameni slab pregătiți pe care trebuie să-i îndrume alții.
Dicționarele explicative ale tuturor limbilor din lumea civilizată sunt unanime în a recunoaște că orice activitate întreprinsă de om în mod conștient și premeditat constituie muncă, implicit, orice om care întreprinde o atare activitate este un muncitor.
Nu este loc, aici, de fabula cu greierele și furnica: artistul este, și el, un muncitor, iar clasificarea unor activități ca inutile sau parazitare prin însăși natura lor nu constituie decât viziuni meschine, specifice gândirii de tip totalitar.
Cercetarea, creația și antreprenoriatul sunt și ele tot forme ale muncii; dimpotrivă, activitățile depuse de utilaje, echipamente, roboți (indiferent de înfățișările pe care aceștia, tot mai numeroși, le îmbracă în lumea noastră contemporană) nu constituie muncă, ci procese tehnologice derivate din munca oamenilor care i-au conceput, fabricat și utilizat.
Implicit, la 1 Mai nu venerăm robotul telefonic sau pe cel de bucătărie, nici linia robotizată industrială, nici jucăria fie ea și cu formă umanoidă pe care unii o folosesc pentru studii, iar alții, doar pentru amuzament.
Natura muncii se modifică mereu în evoluția omenirii. Faptul că omul nu mai cară sacii cu spinarea, ci cu remorca sau macaraua nu-l face mai puțin muncitor; la fel, nici faptul că în loc de prașila manuală, utilizează acum drone pentru ierbicidare.
Munca de la distanță este tot… muncă. Clipa de inspirație care conduce la realizarea unei invenții sau îmbunătățirea unui serviciu nu este mai puțin valoroasă decât efortul asiduu, depus luni sau chiar ani în șir pentru realizarea unui obiectiv. De aceea, nici fabula (de-ar fi fost doar fabulă…) cu lupta de clasă nu-și poate avea locul aici: mai ales nu acum, nu în societățile democratice, unde oamenii își pot schimba cu mare frecvență natura activităților prin care se fac utili celorlalți.
La 1 Mai, așadar, avem a celebra munca sub orice formă se poate ea manifesta. Ziua Internațională a Muncii este, și trebuie să fie, o zi a tuturor: o zi care îndeamnă la implicare, la a deveni util pentru sine și pentru ceilalți, la a realiza ceva ca mijloc de a te realiza.
