Primul ”antrenor” al căpitanului echipei ACS Poli, Srgian Luchin, dezvăluie sacrificiile din spatele performanței

Srgian Luchin

Dragoslav Luchin, fost fundaș central al echipei de fotbal din Variaș, este cel care și-a propus încă de tânăr să pună comuna timișeană pe harta localităților românești care au dat jucători de valoare în sportul rege.

tata Luchin”Am evoluat în Campionatul Județean. Am început când aveam 14 ani și am renunțat când au venit pe lume copiii, pe la 28 de ani. Când jucam acasă eram atacant central pentru că eram un bun marcator, iar în deplasare fundaș pentru că eram bun și la apărare. Gheorghe Cotec mi-a fost antrenor. Și tata a jucat fotbal. Îmi doream un urmaș fotbalist de talia lui Belodedici. Și mi-am propus să fac totul ca să îmi îndeplinesc visul. Nu m-am gândit însă niciodată că va fi atât de greu…”, spune Dragoslav Luchin.

 

 

mama LuchinPrimul pas: botezul

”E o tradiție la noi ca în timpul botezului, mama – care nu poate participa la eveniment și stă acasă – să facă ceva legat de meseria pe care dorește să o aibă copilul care se creștinează. Dacă vrei să fie matematician, faci calcule și probleme de matematică. Dacă vrei să fie fotbalist, șutezi în minge. Asta a făcut și soția mea, Delia, în timpul în care Srgian era în biserică”, spune Dragoslav Luchin.

Mama căpitanului, Delia, învățătoare la școala din localitate, nu regretă faptul că în timpul ceremoniei religioase bătea mingea în curtea casei și trăgea la poartă.

”Și fata mea și nora mea au făcut asta în timpul botezului nepoților mei: Alen, de trei luni, – fiul fiicei mele – și Milan – în vârstă de doi ani, fiul lui Srgian”, mărturisește Delia Luchin.

”Și pe nepoții mei îi fac fotbaliști”, completează tatăl căpitanului.

La primele driblinguri nici nu se ținea bine pe picioare

Srgian nici nu a învățat bine să stea în picioare când a început primele antrenamente. ”Abia făcuse primii pași și am început să jucăm serios fotbal. L-am învățat să dribleze. Era mic și cădea. Eu îi furam mingea și marcam. Atunci plângea. Bunica lui mă dojenea că îl supăr și-mi zicea să nu-l mai enervez. Dar eu știam că doar așa va fi ambițios și va ajunge fotbalist. Și continuam”, spune Dragoslav Luchin.

Prea repede și prea greu

Efortul fizic pe care Srgian l-a depus de-a lungul copilăriei și adolescenței la antrenamente a fost simțit intens pe plan financiar și sufletesc de cei doi părinți care au plătit greu bucuria de a-și vedea visul cu ochii, acela de a avea în familie un fotbalist de națională.

”A fost un băiat sârguincios atât la școală cât și pe teren. A plecat însă prea repede de lângă noi, abia ce terminase clasa a VI-a. De atunci l-am văzut tot mai rar. Din cauza programului, n-a venit nici la înmormântarea bunicilor lui. E atât de greu să ai un copil fotbalist. Pentru mine și soția mea, e sărbătoare doar când sunt copiii acasă”, își dezvăluie durerea Dragoslav Luchin.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *