Găina şi rămasul în istorie

Mulţi oameni îşi doresc să rămână în istorie cu orice preţ, ca să-şi amintească viitorimea de ei. Unii pentru că au crescut o găină, alţii că au furat-o şi poate că sunt şi dintre cei care au mâncat-o. Există chiar şi dintr-aceia care vor să fie neuitaţi pentru că au publicat o ştire despre o altă găină, cea care a născut pui vii.

Între timp, au mai făcut aceeaşi ispravă a naşterii şi alte surate, nu ştim dacă de luptă sau ornamentale, ouătoare sau de carne. Vedeţi cât de complicate devin lucrurile când e vorba de rămas în istorie. De aceea, ca de fiecare dată, şi acum, trebuie să ne întrebăm cine a fost mai întâi, oul sau găina, chiar dacă, între timp, am căpătat un răspuns particular: găina care şi-a născut puii. Dacă suntem democraţi, admitem toate răspunsurile, pentru că oricum nu contează.

Discuţia este falsă, pentru că istoria înregistrează doar acele fapte şi personaje care convin celor care o scriu. Prin urmare, trecutul cum tot se rescrie, mereu vor fi alte evenimente, dar şi alţi oameni care le-au determinat. Iar dacă nu, se schimbă interpretările. Mai rău e când se mai aduc în faţă, dincolo de mituri şi de legende, anumite aspecte care nuanţează chipul celor scoşi în evidenţă, umbrindu-l. Aici începe o dispută interminabilă despre legendă şi adevăr. De ce susţin unii falsul cel mai vizibil? Pentru că le serveşte la ceva, desigur.

Când vorbim de găină, deseori, neglijăm un aspect, acela în care orătania asta este în postura de mamă, pardon, de cloşcă, fie că a zăcut pe ouă, fie că a născut (se întâmplă!) pui vii.

Găina, în această ipostază, poate, dacă nu ne scapă ceva, să devină celebră în două cazuri – fie în ultimul amintit, fie în cel al Cloştii cu puii de aur.

Când am spus că treburile astea cu găina sunt complicate, am ştiut ce am ştiut: am ajuns la un punct fierbinte, pentru că din acest cunoscut tezaur, înainte de a se întoarce din Rusia, s-au pierdut două piese. Să ne oprim aici şi să nu redeschidem discuţia – deşi ar trebui, pornind de la această cloşcă, atât de celebră – despre Tezaurul României, încredinţat Moscovei, că nu-i oportun. Dar complicaţiile se ţin lanţ şi trebuie să spun că ele sunt legate tot de o cloşcă şi nu de una pe ouă, ci tot de una cu pui. De astă dată, ea nu a fost la Moscova, ci se află pe cer, în clip de constelaţie. Dacă vreo femeie îşi doreşte să aibă, printre bibelouri şi bijuterii, cloşca cu stele de pe boltă, mă tem că nu se va găsi cine să-i îndeplinească dorinţa. Fetele de măritat însă mai au şansă. Se pot duce la Muntele Găina, la Târgul de fete.

Acolo poate că se vor găsi şi bărbaţi care le pot aduce în dar măcar o rază din Pleiade (parcă m-aş duce şi eu pe acolo, chiar dacă mai mult pentru lăutari!). Să ne întoarcem de unde am plecat. La crescătorul de găini de rasă, care a lăsat o carieră de succes pentru liniştea de a le creşte, mereu fiind captivat de prezenţa penajului lor colorat într-un cadru natural cât mai frumos. El are mari şanse să scrie măcar un pasaj în istoria de nişă avicolă. Să nu te împotriveşti hobby-urilor oamenilor care au dat maximum în profesia lor de bază!

Al doilea caz care vrea să rămână în istorie este găinarul, căci aşa i se spune hoţului care a furat o singură găină şi a făcut mai multă puşcărie decât toţi scriitorii de lucrări ştiinţifice din penitenciare la un loc. Nu ştim dacă găina a fost şutită chiar din supă şi nici dacă a fost vorba de cocoşul care a găsit punguţa cu doi bani sau dacă aceasta făcea ouă de aur. Ultimul caz pare a fi cel mai frecvent. Cum să refuzi de altfel un pui la rotisor bine rumenit?

Democratic ar fi ca şi aceşti oameni, care savurează până şi oasele puiului, înainte de a le arunca sub masă unui câine de companie, să intre în istorie. E dreptul lor.

De ce să nu le fie respectat? Iar dacă nu în istorie, atunci măcar în „Cartea recordurilor”, varianta.ro. Şi asta, ca să vedeţi încă o dată cât de complicate sunt lucrurile. Cei mai mulţi, în timp ce comandă pui crocant, au în continuare un crez: „Cea mai bună pasăre rămâne porcul”, dacă vorbim despre friptură!

Abonează-te la Renaşterea bănăţeană! Ziar PDFZiar tipărit


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

  • Colecţia de amintiri

    Trecutul, oricât de glorios ar fi, lasă în urmă nu doar ruine, ci şi fascinante legende. Când e vorba de cel colectiv, adesea este schimbător …