EXCLUSIV! O “descurcăreață” din primărie și-a făcut casă de vacanță privată din bani publici

În primele două episoade din serialul având ca subiect sifonarea bugetului Primăriei Municipiului Timișoara (PMT) de către un grup de firme de apartament patronate de apropiați ai familiei șefei Biroului Finanțare Școli din cadrul PMT, Lelica Crișan, nu am apucat să vă prezentăm cartea de vizită a respectivei doamne.

O facem acum, profitând și de faptul că am descoperit un curriculum vitae al acesteia, postat pe site-ul Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru IMM (AIPPIMM) în anul 2011, când Lelica Crișan conducea Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație (OTIMMC) Timișoara.

Un CV sumar

Nu știm dacă CV-ul conține doar informații selective, considerate cele mai relevante de către personajul în discuție pentru postul vizat, cel de director executiv la OTIMMC, sau, pur și simplu, acestea sunt toate reperele carierei doamnei Lelica Crișan, cert este că, în acest document, nu sunt menționate studiile finalizate și locurile de muncă ocupate până în anul 2000, ci doar din acel an încoace.

Lelica Crișan, șefa Biroului Finanțare Școli din cadrul Primăriei Timișoara (foto Facebook)

 

Astfel, în 2004, proaspătă absolventă (la 42 de ani) a Universității de Vest, unde a obținut diploma de economist, Lelica Crișan înființează firma Cristia Group, într-unul din cele trei apartamente pe care familia Crișan le deținea și le deține încă într-o casă de pe strada Ecaterina Teodoroiu din Timișoara. Firma al cărei manager a fost până în anul 2006 chiar doamna Crișan are în prezent activitatea suspendată.

Studii la a doua tinerețe

Cum pofta vine mâncând, studenția tomnatică i-a trezit Lelicăi Crișan apetitul pentru acumularea de cunoștințe și de diplome, pe care a început să le obțină pe bandă rulantă: ba un master în management public la Universitatea Tibiscus (2005-2007), ba diverse diplome ce încununează câteva cursuri de administrație publică, 2011 găsind-o pe doamna Crișan în al patrulea an de doctorat în „Dinamica dezvoltării IMM-urilor în Regiunea Vest”, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. Nu știm dacă din doctorand a devenit doctor, pentru că nici n-am găsit un alt CV cu informații mai proaspete, nici n-am mai reușit să conversăm cu doamna Lelica Crișan, în ciuda eforturilor noastre de a o contacta.

O familie strângătoare

Bun, să lăsăm studiile deoparte și să revenim la momentul 2004, când, conform CV-ului menționat mai sus, doamna Crișan și-a înființat propria-i firmă de apartament. Tot în 2004, Lelica Crișan este ales consilier local din partea PD, pentru ca, în 2008, să devină consilier județean din partea aceluiași partid, al cărui nume se modificase ușor, în PD-L. Tot din 2008 datează și prima declarație de avere a Lelicăi Crișan pe care am putut-o găsi pe internet.

Femeia părea că se descurcase în viață, reușind să achiziționeze până la acel moment următoarele: un teren intravilan de 658 metri pătrați la Dumbrăvița cumpărat în 1998 de soțul său, Sorin Crișan (teren vândut în august 2008 contra sumei de 105.000 euro), un apartament de 53 metri pătrați în zona Ion Ionescu de la Brad, cumpărat de Lelica Crișan în 1991, un apartament de 45 de metri pătrați pe strada Barbu Ștefănescu-Delavrancea cumpărat în 1998 de Sorin Crișan, un apartament într-o casă de pe strada Ecaterina Teodoroiu, cumpărat în 2002 de cei doi soți. Ca o paranteză, la ultima adresă, în cartea funciară figurează nu unul, ci trei apartamente pe numele Lelicăi și al lui Sorin Crișan, dar suntem convinși că există o explicație pentru această neconcordanță…

Din moment ce nu știm ce job a avut Lelica Crișan până în 2004, nu avem idee nici cum au reușit cei doi soți să cumpere atâtea apartamente. Poate o fi avut soțul Sorin Crișan un salariu de nabab pe vremea aceea, deși sunt slabe speranțe în acest sens. Nu de alta, dar din declarațiile de avere depuse în ultimul deceniu de Lelica Crișan, reiese că salariul soțului s-a cifrat, în perioada 2008-2018, la maximum 2.000 de lei pe lună, fiind destul de greu de crezut că domnul Crișan a avut un job foarte bănos în perioada 1990-2008, la care a renunțat ulterior, mulțumindu-se cu actuala postură de angajat la firma Biancăi Jurcă, fiica Lelicăi Crișan. Orice e posibil, doar că asta nu înseamnă că s-a și întâmplat așa…

Din șefie în șefie

Continuăm să aprofundăm CV-ul doamnei Crișan: în august 2006 renunță la conducerea firmei proprii și se angajează pe postul de contabil-șef la Centrul Regional de Formare Continuă pentru Administrația Publică Locală Timișoara, unde stă până în decembrie același an, când devine director executiv al Oficiului Teritorial pentru Întreprinderi Mici, Mijlocii și Cooperație (OTIMMC) Timișoara.

Ca în cvasi-majoritatea situațiilor de acest gen, nu background-ul profesional, nu realizările anterioare par să fi contat decisiv în ocuparea acestui post, ci apartenența politică. Nu, n-am uitat că joburile publice se ocupă prin concurs, dar glumele proaste nu ne pasionează. În februarie 2009, din director executiv la OTIMMC Timișoara, Lelica Crișan devine director coordonator al aceleiași instituții, iar acest detaliu cronologic este ultimul pe care îl conține CV-ul postat în 2011 pe site-ul OTIMMC Timișoara.

Alba-neagra cu casa de vacanță din Austria

De la OTIMMC Timișoara, Lelica Crișan a ajuns director prin Ministerul Muncii, de unde, în martie 2013, s-a întors la Timișoara, pe postul de șef al Serviciului Financiar din primărie. Femeia prinsese deja cheag: avea un teren de 800 de metri pătrați la Vama Veche (cumpărat în 2007), apartamentele menționate mai sus, două mașini cumpărate în leasing și o trufanda imobiliară – casă de vacanță de 160 metri pătrați în localitatea Sankt Leonhard din Alpii Tirolezi (Austria).

Din declarația de avere depusă în 2013, reiese că această proprietate a fost cumpărată, în 2009, cu ajutorul unui credit de 135.000 de euro luat de la o bancă austriacă, pe care familia Crișan urma să îl returneze până în anul 2034. În aceeași declarație de avere din 2013, Lelica Crișan menționase la rubrica “Venituri” și suma de 1.000 de euro pe lună obținută din închirierea casei de vacanță din Austria. Este ultima declarație de avere a Lelicăi Crișan în care mai apar casa de vacanță, creditul de 135.000 de euro și chiria lunară de 1.000 de euro.

Declarațiile depuse în anii 2014, 2015, 2016, 2017 și 2018 nu mai pomenesc absolut nimic despre afacerea austriacă, care parcă a intrat în pământ… În urmă cu vreo două săptămâni, pe vremea când Lelica Crișan ne mai răspundea la telefon, dumneaei ne-a explicat ce s-a întâmplat cu casa de vacanță din Austria: „S-a vândut. Am vândut casa cu preluare de credit. Cine a cumpărat-o a preluat creditul integral de la mine”. Explicația e plauzibilă, doar că eventuala vânzare a casei de vacanță din Austria și posibila lichidare a creditului trebuiau să figureze în declarația de avere ulterioară acestei acțiuni. Asta e rațiunea existenței declarațiilor de avere, acolo trebuie consemnate toate aceste tranzacții, totul trebuie să se desfășoare la vedere. Sau era ceva de ascuns?

O poziție strategică

În fine, să lăsăm casa de vacanță din Austria, că e deja de domeniul trecutului, dacă e să ne luăm după doamna Crișan. Partea a doua a articolului de față o dedicăm altei case de vacanță a Lelicăi Crișan, ajunsă între timp șefă a Biroului Finanțare Școli din Primăria Timișoara, o poziție din care, susține dumneaei, nu influențează cu absolut nimic achizițiile publice făcute de școlile timișorene.

Nu, faptul că firme de apartament ale apropiaților familiei Crișan își adjudecă pe bandă rulantă contracte extrem de bănoase pentru ele și indecent de păguboase pentru instituțiile de învățământ preuniversitar din Timișoara nu reprezintă nimic altceva decât o coincidență. O simplă coincidență. Știm, v-am spus că nu ne pasionează glumele proaste și uite că tocmai am făcut una…

Casă de vacanță în satul natal

Să revenim la cea de-a doua casă de vacanță a familiei Crișan, una amplasată de această dată pe plaiuri autohtone, chiar în satul natal al șefei din primărie, Șoșdea (comuna Măureni, județul Caraș-Severin), aflat la 12 kilometri de Gătaia și 65 de Timișoara.

Vă relatam în episodul precedent că firma fostului soț al Lelicăi Crișan, Cornel Mariș, una dintre fericitele câștigătoare ale nenumăratelor contracte cu școlile din Timișoara, a cumpărat șase aparate de aer condiționat marca Daikin, care au fost montate la casa de vacanță a șefei Biroului Finanțare Școli din Primăria Timișoara din satul Șoșdea.

Bine, în perioada în care verificam aspectele de mai sus, nu știam nici că acolo este vorba de o casă de vacanță, nici cine este proprietarul imobilului, fiindcă în niciuna dintre declarațiile de avere depuse de Lelica Crișan nu figurează vreo proprietate în Caraș-Severin. Dar apoi am descoperit că la adresa respectivă din satul cărășean funcționa într-o vreme pensiunea agro-turistică “La Cornel” aparținând Elenei Tînjalău, nimeni alta decât mama surorilor Lelica Crișan și Adelina Tînjalău, în ale căror vile firma lui Cornel Mariș, ex-soțul șefei Biroului Finanțare Școli din Primăria Timișoara, montase celelalte aparate de aer condiționat Daikin. Găsisem astfel veriga lipsă.

Du-te-ncolo, vino-ncoace, lasă-mă și nu-mi da pace!

Vă mai amintiți cum se delimita doamna Crișan de fostul său soț, Cornel Mariș, în primul episod, în momentul în care am întrebat-o cum se face că firma domnului Mariș, Comar Grand Extreme, își adjudecă contracte pe bandă rulantă cu școlile din Timișoara, contracte din care el iese în câștig, iar unitățile de învățământ doar în pierdere? Redăm acel pasaj: “Imperturbabilă, Lelica Crișan ne-a oferit un răspuns stas – <Sunt achiziții publice, sunt pe SEAP, sunt făcute de unitățile de învățământ, care au personalitate juridică> – și o explicație de natură personală – <Sunt divorțată de fostul soț de 26 de ani…> -, din care trebuia să înțelegem că nu mai are nici o treabă cu personajul respectiv”.

Atât de tare s-a distanțat Lelica Crișan de fostul soț Cornel Mariș, încât acesta îi montează scară interioară în vila din Moșnița Nouă și aparate de aer condiționat în toate imobilele familiei, indiferent de amplasare, la Timișoara, la Moșnița sau în Caraș-Severin. Și încă un detaliu: absolut întâmplător, încă o coincidență de zile mari, pensiunea din Caraș-Severin se numea “La Cornel”…

“Turist” în Șoșdea

După cum ați observat, folosim timpul trecut când ne referim la pensiunea din Șoșdea, fiindcă, mergând în continuare pe fir, am aflat că pensiunea se transformase, între timp, în casă de vacanță. Cum am aflat asta? Simplu. Ne-am pus un rucsac în spinare și am plecat în Caraș-Severin, pentru a testa cazarea la “La Cornel”.

“E pensiune pentru ei, nu pentru lume”

La Șoșdea, ca la țară, apariția unui strain a scos câțiva curioși pe uliță. N-am tatonat terenul, am intrat direct în subiect, provocându-i la dialog pe cei doi interlocutori, o femeie și un bărbat, cu care ne-am intersectat:

Casa aia galbenă de-acolo e pensiunea <La Cornel>?

– Da, da, aia galbenă…

– Dar n-are nici o tablă afară pe care să scrie denumirea…

– Nu, n-are…

– Păi dacă n-are tablă, cum e pensiune?

– E pensiune pentru ei, nu pentru lume, e în acte…

– Deci dacă eu vreau să mă cazez acum acolo, nu pot…

– Nu aveți cum, că n-au nici personal.

– Dar a cui e pensiunea?

– A lu’ Crișan Lelica, din Timișoara.

– A ei e pensiunea?

– Da, dacă o fi pe numele ei, cine știe… E făcută pe fonduri europene.

– Dar ea vine pe-aici?

– În week-end.

– Eu știam că Elena Tînjalău e proprietara pensiunii…

– Da, e maică-sa!

– Și mama ei stă acolo, în pensiune?

– Nu, stă în casa lor, în casa bătrânească, vedeți că e în aceeași curte cu pensiunea.

– Și vin turiști să se cazeze în pensiune?

– Cine să vină? Dacă nu e șosea, dacă nu e legătură cu Timișul? Dacă nu se face drumul acesta încoace, Șoșdea – Tormac, nu e circulație, suntem cam izolați.

– Păi de ce au făcut atunci pensiunea?

– Păi e făcută pe fonduri europene, după cinci ani le rămâne lor și gata… Ei or băgat niște bani, că trebuie să bagi ceva bani, trebuie chitanță că o fost cineva, dar or fost ei de ei! Or rupt o chitanță, că trebuie să ai o mișcare, ceva…

– Și spuneți că Lelica Crișan și familia vin în fiecare week-end aici? – În ultima vreme or cam venit, duminică a fost Adelina, soră-sa, acum două săptămâni au fost Lelica și Sorin (n.r. – Sorin Dan Crișan, soțul Lelicăi).

“Nu-i nici un peisaj aici, nu-i nimic, nu vine nimeni”

Dacă dialogul purtat cu cei doi localnici ne conturase tabloul de ansamblu al afacerii marca Lelica Crișan, conversația care a urmat a adăugat tușa de final. Cea decisivă. Ajunși în fața porții așa-zisei pensiuni – o vilă nouă, modernă, cu etaj mansardat și ATV în curte -, am legat un alt dialog spontan, cu bătrâna aflată dincolo de gard, ce dădea cu mătura prin ogradă, Elena Tînjalău, mama Lelicăi Crișan:

– Bună ziua. Aici e pensiunea <La Cornel>?

– Da…

– Și, dacă vreau să mă cazez, cu cine vorbesc?

– Nu, că nu mai e… A trecut termenul și nu mai e…

– Ce termen a trecut?

– Deci după trei ani nu mai… Așa mi-or spus ei… Nu mai cazează pe nimeni.

– Dar de când funcționa pensiunea?

– O, de mai demult, dar din toamna anului trecut n-o mai fost… Au fost trei ani în toamnă.

– Și după trei ani poate să nu mai fie pensiune?

– Da, dup-aia poți să faci ce vrei cu ea.

– Dar până în toamnă ați avut aici turiști?

– Nu, n-or primit, că la noi nu vine nimenea. Doar ei, că sunt familie mare, au venit de Revelion, cu invitați, cu zăpadă, de sărbători, așa, dar altfel nu.

– N-a fost niciodată pusă tablă aici cu pensiunea <La Cornel>?

– Nu, nu… Doar în perioada cât s-a lucrat…

– Vă referiți la panoul în care se anunță ce se construiește și pe ce perioadă?

– Da, da…

– Dar după aceea, când s-a dat în folosință, nu s-a pus tablă cu pensiunea <La Cornel>?

– Nu, nu, niciodată.

– Adică nu putea să vină oricine să vadă pensiunea și să intre…

– Nu, nu…

– Și nici nu au fost numere de telefon afișate, la care să se facă rezervări…

– Nu, nu.

– Păi de ce or fi făcut pensiunea, dacă nu venea nimeni?

– Păi dacă s-o făcut proiectul și l-or aprobat… na… Nu-i nici un peisaj aici, nu-i nimic, nu vine lumea…

– Deci aici stați acum numai dumneavoastră…

– Numai eu și vin ei duminica…

Păi câți sunt în familie?

– Am două fete, am trei nepoți…

– Dar ei au putut lua fonduri europene?

– Da, da.

– Fata dumneavoastră a luat?

– Da, ei n-or putut să facă și or făcut pe mine, că sunt la țară, că lor nu le-a aprobat.

– Și-atunci au făcut pe numele dumneavoastră?

– Da, pe numele meu.

– Lelica Crișan este proprietara pensiunii și dumneavoastră sunteți mama ei?

– Da.

Vă spuneam în prima parte a articolului că Lelica Crișan s-a descurcat în viață. Aveți acum încă o dovadă.

În curtea proprietății din Șoșdea, vila nou-nouță străjuiește casa bătrânească și o anexă; în dreapta imaginii, bătrâna mamă a Lelicăi Crișan dă cu mătura prin curte

 

Minciuna are picioare scurte

Întorși la Timișoara, am contactat surse din interiorul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), încercând să aflăm care a fost schepsisul cu fondurile europene accesate de Lelica Crișan folosind-o ca paravan pe bătrâna sa mamă în vârstă de 75 de ani.

Dar înainte de asta, o paranteză sugestivă pentru a înțelege cât adevăr conțin explicațiile și argumentele șefei Biroului Finanțare Școli, care încerca să ne convingă că nu are nici o legătură cu contractele cu instituțiile de învățământ câștigate de firmele apropiaților familiei sale: când am întrebat-o ce vârstă are mama sa, doamna Crișan ne-a răspuns senin că are 70 de ani. Simțise că am aflat ceva despre afacerea în care-și pusese mama drept paravan și încercase să ne-o prezinte pe bătrână ca fiind încă în putere. O întinerise degeaba pe Elena Tînjalău, bătrâna ne-a mărturisit vârsta reală: 75, cu cinci ani mai mult decât ne spusese inocenta sa fiică!

70.000 de euro de la UE pentru o casă de vacanță privată!

Revenim la AFIR și la fondurile europene accesate de “Elena Tînjalău” pentru a construi pensiunea “La Cornel”. În anul 2011, beneficiarul “Elena Tînjalău” și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (vechea denumire a AFIR-ului de astăzi) au semnat un contract de finanțare, care, în linii mari, prevedea că beneficiarul va construi o pensiune agroturistică cu o zonă de agrement și că agenția îi va pune la dispoziție circa 70.000 de euro fonduri europene nerambursabile. Adică maximum 70 la sută din 100.000 de euro, cât era plafonul, restul de 30 la sută reprezentând contribuția beneficiarului.

Control prin tragere la sorți

Conform surselor noastre, ultima plată făcută de AFIR către “Elena Tînjalău” a avut loc în decembrie 2015, moment în care a început perioada de monitorizare, care s-a încheiat în aprilie 2018. Ce presupune această monitorizare: în această perioadă (decembrie 2015 – aprilie 2018, în cazul nostru), proiectul deja implementat trebuie să funcționeze – adică pensiunea “La Cornel” trebuia să aibă clientelă, turiști -, însă, de fapt, nu există o monitorizare efectivă a fiecărui proiect finanțat de AFIR, regulamentul prevăzând un așa numit control ex-post, care se face pe un eșantion de unu la sută din totalul proiectelor finalizate pe țară la o anumită dată, eșantion stabilit prin tragere la sorți.

Născută într-o zodie norocoasă, “Elena Tînjalău” n-a ieșit la tragerea la sorți pentru eșantionul ex-post, astfel încât, după ce a primit ultimii euro nerambursabili și a fost dată în folosință, pensiunea “La Cornel” n-a mai fost niciodată controlată de reprezentanții AFIR! Ultimul control, care viza îndeplinirea de către beneficiar a condițiilor privind construcția în sine, realizarea infrastructurii, a fost făcut de AFIR în decembrie 2015, când s-a efectuat ultima plată.

De atunci, nimeni de la AFIR n-a mai călcat pragul “pensiunii” din Șoșdea, ca să verifice dacă a înnoptat vreun turist la “La Cornel”, dacă a fost atins scopul pentru care au fost accesate fondurile europene! Bine, scopul real a fost atins, numeroasa familie a Lelicăi Crișan și-a văzut visul cu ochii: o casă de vacanță nou-nouță, la o distanță rezonabilă de Timișoara, făcută pe banii fraierilor de la Uniunea Europeană, printre care, cu onor, ne numărăm și noi, românii.

Atuuri profesionale

Vă mai aduceți aminte unde lucra Lelica Crișan în 2011, an în care “Elena Tînjalău” semna contractul de finanțare cu AFIR? Exact, la Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație Timișoara, unde era chiar director executiv. Conform celor menționate pe propriul site, OTIMMC “derulează începând din luna august a anului 2005 o activitate susţinută în ceea ce priveşte diseminarea informaţiilor privind oportunităţile de finanţare şi dezvoltare a afacerilor, în acelaşi timp urmăreşte mobilizarea mediului de afaceri din cele 4 judeţe arondate, Arad, Timiş, Caraş-Severin şi Hunedoara, în accesarea fondurilor naţionale prin Programele naţionale de finanţare destinate IMM-urilor şi a fondurilor structurale puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană”.

Așadar, înainte de a mobiliza mediul de afaceri să acceseze fonduri naționale și europene, Lelica Crișan s-a mobilizat pe ea însăși. Avea toate atuurile pentru ca șmecheria să-i iasă. Și i-a ieșit. Final de episod, serialul continuă.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

12 Răspunsuri “EXCLUSIV! O “descurcăreață” din primărie și-a făcut casă de vacanță privată din bani publici

  1. Am si eu o intrebare pentru Georgel:
    Care este interesul cititorilor?
    Ca eu ca persoana care am oferit subiecte,nu acesta ci altul am fost foarte multumit de modul in care a fost publicat articolul.Si sunt si cititor (deci s-a scris si in interesul cititorilor si persoana vatamata) pentru ca doar la ziar am reusit sa fac public ceea ce incearca unii sa imi faca. Daca nu scria Brindescu de ei acum eram linsat si falimentat de aceasta increngatura politico-bugetara care isi face veacul prin primarii.

  2. Felicitari pentru un articol bine scris si bine documentat! E incredibil ce se poate intampla in tarisoara noastra! Nu tara e de vina, ci oamenii din ea care accepta sa faca astfel de lucruri si care nu au scrupule! Rusine sa le fie!

  3. Ce simpatic e grupul asta infractional al lui lelica! Ei au voie sa fure, alți nu au voie sa trăiască. Nu georgel?! Si mai e ceva interesant. Cum se face ca toti sunt cu pd in sânge. Nu-i asa borza?! Nimeni nu are voie sa va controleze si sa va de-a cu dosarele in cap ca imediat tipati hotii, securistii,…Ei, ei, ma copii tare simt eu asta e doar inceputul si ca pe voi va asteapta lungi plimbări in curticica interioară ca sa faceti piciorul frumos!

  4. D-leMarcel pana in -89 Romania era guvernata partidul stat .Dupa -89 acel partid unic sa farmitat si sa transformat in partide HAITA si daca esteatacat un membru intervine toata HAITA ex neaprobarea ridicarii imunitatii al x parlamentar pentru a fi cercetat si exemplelepot continua

  5. Bravo PD ! Oamenii lui Base se descurca de la Timisoara pana-n Guatemala!
    Bitea Stpt PD
    Lelica -PD
    Popoviciu nr 1 in Pnl -PD
    Nasleu -asistent personal -PD -Prm
    Lista poate continua ……..

  6. Despre Aura Danielescu (Veorica de Timis de la ISJ) de ce nu scrii nimic. Ea mai are putin si isi termina vila de la Masloc, aparent facuta cu bani dintr-un PFA si nu cu ajutoare din partea directorilor de la unitatile de invatamant din tot judetul sau de ce nu scrieti de relatiile prietenoase intre inspectorii fiscali ai ANAF-ului cu sefii de la camera de conturi Timis si CECCAR, si depre cum se cumpara case prin Regatul Unit sau Irlanda?

    Din tot ce se vede in „serialul” asta, ori ai ceva personal cu doamna respectiva ori cineva isi doreste foarte mult postul dansei.

    Atentie la neatentie pt. ca, cine sapa groapa altuia…

    1. Vesnicul repros cand dau in vileag o ilegalitate: da’ de X de ce nu scrii? 🙂 Intamplator, aici n-ai nimerit-o, n-ai fost tu atent. Iti las doua linkuri:

      https://renasterea.ro/o-anomalie-cel-putin-statistica-intr-o-comuna-din-timis/

      https://renasterea.ro/au-inceput-pregatirile-pentru-campania-electorala-romii-din-masloc-trimisi-de-primar-cu-microbuzul-scolar-sa-si-faca-buletine/

      Daca stii atatea detalii despre construirea vilei din Masloc, de ce nu ma cauti la redactie? Uite, iti las si adresa de mail: [email protected]. Scrie-mi si stabilim o intalnire si atunci imi poti povesti si despre ce case cumparate in regatul Unit sau Irlanda e vorba. Hai, curaj!

      In ce priveste subiectul serialului, linisteste-te, nu am vorbit fata in fata vreodata cu doamna in cauza, doar de doua ori la telefon, deci ce as putea avea personal cu dumneaei?!

      Bine, stiu ca arunci chestiile astea pentru cititori, nu pentru mine, doar-doar vei putea deturna atentia 🙂 Succes!

      1. s-a publicat in presa ca nu scrieti in interesul cititorilor ci in interesul dumneavoastra personal si ati fost dat si in judecata pentru acest lucru. Personal, nu imi inspirati incredere, am vazut in ce cercuri va invartiti…

        1. „Georgel”, pana la ora asta nu m-a dat nimeni in judecata. Nu inseamna ca nu se poate intampla oricand asta, face parte din riscurile meseriei. Nu persoana mea e subiectul articolului, asa ca te sfatuiesc sa te abtii de la a ma ataca. Sau daca o faci, publica-ti numele real, ca sa te pot da eu in judecata. Altfel nu iti va mai aparea nici un comentariu.

  7. Tot timpul m-am întrebat, cum într-un oraș ca Timișoara, unde media de salariu este 3000 ron, pot fi unii cu mașini de 20-30000 euro, haine scumpe, etc. Nu vorbesc aici de cei care muncesc, dar nu de puține ori stai și te întrebi cum au reușit unii să fie angajați la stat, că în privat nu ar avea nici o șansă. Acest articol dă o grămadă de răspunsuri.
    Dar totuși, cum au reușit așa, nederanjati de nimeni? Erau în partidul care trebuie, cine le tine spatele? Sau așa de slabe instituții ale statului avem?

Lasă un răspuns