Celebrul John Malkovich revine pe scena Teatrului Național din Timișoara
Reputatul actor american de teatru și film John Malkovich, vine pentru a doua oară la Timișoara, de această dată ca și protagonist al spectacolului THE INFAMOUS RAMIREZ HOFFMAN, spectacol ale cărui reprezentații sunt programate joi, 14.11.2024, de la ora 18 și de la ora 20 și vineri, 15.11.2024, de la ora 18, în Sala Mare a Teatrului Național.
Întâlnirea de miercuri, 13 noiembrie 2024, a fost moderată de către Ada Hausvater, directorul general al Teatrului Național. Alături de jurnaliști, la conferința de presă au participat și profesioniști de teatru – colegii din teatrele timișorene, precum și elevi, studenți și profesori din învățământul de profil preuniversitar și universitar din Timișoara.
În piesa pe care artistul a numit-o ”proză” el abordează subiectul cărții “Nazi Literature in the Americas”, scrisă de prozatorul, eseistul şi poetul chilian Roberto Bolaño.
O carte de necrologuri false ale naziștilor falși din America de Sud, așa a descries subiectul piesei, Malkovich. El spune că în ultimii ani a realizat numeroase colaborări cu diferiți artiști din lumea muzicii clasice, iar piesa ”Infamous Ramirez Hoffman” urmează, în mare măsură, un tipar asemănător. Deși dorea o adaptare pe scenă a întregii cărți a lui Roberto Bolaño, prestația ar fi fost una prea lungă.
„Mi-am dorit să fac o piesă nouă de muzică clasică sau, în mare parte, o piesă în colaborare cu pianista cu care lucrez, Anastasya Terenkova.
Inițial am vrut să adaptez întreaga carte, Nazi Literature in the Americas.
Este o carte scurtă, de 200 și ceva de pagini, de necrologuri false ale naziștilor falși, care nu au existat niciodată, și toți au un lucru în comun, de la un fel de absurd la obsesii literare idioate. Așa că am adaptat întreaga carte și apoi mi-am dat seama că dacă o fac așa cum o facem cu Ramirez Hoffman, ar dura o săptămână întreagă de spectacole, cam 14 ore”, a declarat, miercuri, la Timișoara, Malkovich.
Această piesă e un melanj diferit de ceea ce publicul percepe ca actorie clasică.
“Am avut destul succes la asta, într-o oarecare măsură. Dar mi-am dat seama, pe măsură ce am îmbătrânit, că nu eram eu. Și, de aceea îi spun surfing, ceea ce este în teatru este valul. Și ce este valul? Surferii nu creează valuri. Surferii vâslesc pe placă, se întorc cu spatele la soare și așteaptă valul. În teatru, valul este coliziunea dintre text și public. Și asta este ceea ce face valul, acea coliziune, puterea acelei coliziuni, acea ciocnire.
Așadar, pentru mine, publicul este elementul esențial fără de care nu poți face teatru. Poți face teatru fără actori, poți face teatru fără cuvinte, poți face teatru fără muzică, îl poți face chiar și fără lumină. Îl poți face în multe feluri, dar nu-l poți face fără public. Publicul aduce energia, publicul aduce dedicarea, abilitatea de a citi sau de a asculta, publice aduce totul, iar noi suntem în slujba acestui lucru.
16 ani din viața mea, am petrecut foarte mult timp făcând colaborări, mai ales în muzica clasică. „Infamul Ramirez Hoffman” este probabil a zecea colaborare de acest gen.
Așa că interesul meu inițial a fost să fac un spectacol nou cu muzică clasică sau, în mare parte, un spectacol în colaborare cu pianista cu care lucrez, Anastasia Terenkova.
Inițial am vrut să adaptez întreaga carte, „Literatura nazistă în Americi”, a marelui scriitor Roberto Bolaño.
Este vorba despre un volum de 200 și ceva de pagini, cu necrologuri false ale unor naziști care nu au existat niciodată, și toți au un lucru în comun, de la un fel de absurd la obsesii literare idioate.
Am adaptat întreaga carte și mi-am dat seama că dacă o fac așa cum o facem cu Ramirez-Hoffman, ar dura o săptămână întreagă.
Nu știu sigur de ce nu mi-am dat seama de asta înainte s-o fac, dar nu mi-am dat seama. Așadar, este un domeniu care, într-un fel, nu prea exista înainte, deoarece sunt colaborări care includ text, teatru, muzică clasică. Aceasta este chiar proză., nu e o piesă de teatru. Nu există actorie în ea.
Îmi place acest tip de colaborare, deoarece cred că energia pură pe care o poți exploata cu muzica, nu cu muzică înregistrată, ci cu muzică live, este de neegalat. Am petrecut sute de seri pe scenă, fie cu orchestre simfonice complete, orchestre baroce, orchestre de cameră și cred că acest tip de colaborare aduce lucruri pe care fanii muzicii clasice nu le-au mai văzut și , în același timp, aduce oamenilor de teatru un gen de muzică la care nu sunt prea des expuși în teatru sau în filme, Așa că asta m-a determinat să aleg acest text”, a mai declarat audienței John Malkovich.
Directoarea Teatrului Național Timișoara, Ada Hausvater, l-a întrebat dacă ar putea renunța la prestațiile teatrale, doar pentru a juca în filme, iar răspunsul lui John Malkovich a fost un „nu” categoric, el lăsând să se înțeleagă că va rămâne implicat și în cinematografie dar că teatrul reprezintă o prioritate pentru el, din motive logistice dar și care țin de viața personală.
CITEȘTE ȘI: Opera Națională Română din Timișoara vă invită la noi spectacole
”Desigur, filmele pot face multe lucruri pe care teatrul le poate face, dar unele dintre lucrurile pe care teatrul le poate face, filmele nici măcar nu le pot visa, de fapt.
Așa că nu aș renunța niciodată la teatru. Acum am o nepoată, așa că nu-mi place să fiu departe de ea. Și asta e o schimbare mare în viața mea, deși nu mi-a plăcut să fiu departe nici de familia sau de copiii mei.
Desigur, când copiii ajung la o anumită vârstă, nu le mai pasă dacă ești prezent sau nu, dar așa e viața. Dar nu, niciodată nu m-am gândit cu adevărat să renunț la teatru”, a spus actorul.
