Convorbirea telefonică înregistrată fără acordul interlocutorului poate fi admisă ca probă într-un proces ce are ca obiect un conflict de muncă.
Prin Decizia nr. 39 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial din 18 octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, apreciază că o convorbire telefonică înregistrată fără acordul tuturor interlocutorilor poate constitui mijloc de probă într-un conflict de muncă, chiar dacă nu a fost obținută prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
”Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat și un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul și/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiția asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, și dreptul la viața privată, pe de altă parte, în sensul că încuviințarea probei trebuie să fie indispensabilă exercițiului dreptului la probă și strict proporțională cu acest scop”, se arată în decizia ICCJ.
Răspunsul vine ca urmare a solicitării lămuririi următoarei probleme de drept: „Dacă înregistrările audio ale unor convorbiri telefonice ale salariatului cu alți salariați sau alți reprezentanți identificabili ai angajatorului, pe care salariatul le solicită ca probe în cadrul judecății în contradictoriu cu angajatorul, pot fi considerate mijloace de probă, indiferent dacă persoana cu care salariatul a purtat conversația a fost sau nu încunoștințată și și-a exprimat acordul pentru înregistrarea respectivei convorbiri?”
La dosarul cauzei au fost depuse și opinii opinii ale Universității din Timișoara și Universității din București.
”Într-un proces civil, ilicitatea sau lipsa de loialitate în obținerea sau utilizarea unui mijloc de probă nu conduce în mod necesar la înlăturarea sa din dezbateri.
Judecătorul trebuie, atunci când i se solicită, să aprecieze dacă o asemenea probă aduce atingere caracterului echitabil al procedurii în ansamblul său, punând în balanță dreptul la probă și drepturile contrare respective, dreptul la probă putând justifica folosirea unor elemente probatorii care aduc atingere altor drepturi, cu condiția ca această utilizare să fie indispensabilă exercițiului dreptului, iar atingerea strict proporțională cu scopul urmărit”, se precizează în conținutul deciziei.
Admisibilitatea în litigiile civile a probelor obținute în mod nelegal, în cazuri excepționale, pe baza testului de proporționalitate, este acceptată și în țări precum Germania, Polonia, Slovacia, Irlanda și Belgia (în ultimele două, cel puțin în cazuri de discriminare).
