Un bătrân din Timișoara a murit într-un azil, iar copiii acestuia încearcă să afle dacă tatăl lor n-a fost cumva “ajutat” să moară. Cât de repede se mișcă procurorii?

Un bătrân din Timișoara a murit într-un azil, iar copiii acestuia încearcă să afle dacă tatăl lor n-a fost cumva “ajutat” să moară. Cât de repede se mișcă procurorii?

Șocați de decesul brusc, în 25 iulie 2022, al tatălui lor, internat într-un cămin de bătrâni din Dumbrăvița, Dan și Mirella Măcicășan au depus a doua zi o petiție la postul comunal de poliție, prin care au solicitat sprijinul oamenilor legii pentru elucidarea circumstanțelor în care a murit Vasile Măcicășan.

“În urma verificărilor aspectelor reclamate, lucrarea a fost înregistrată în evidențele lucrărilor penale, urmând a se efectua cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de <<Ucidere din culpă>>, faptă prev. și ped. de art. 192, alin. (1) din Codul Penal”, li s-a transmis apoi de către organele de poliție celor doi frați îndoliați.

După cum s-a demonstrat ulterior, fraza de mai sus reprezenta doar un șablon, principalul obiectiv al organelor de cercetare penală în acest caz fiind tragerea de timp, nu soluționarea speței.

 

Joc de glezne la poliție

Astfel, după efectuarea în 28 iulie 2022 a autopsiei decedatului, întocmirea de către Institutul de Medicină Legală Timișoara a raportului de necropsie s-a tărăgănat în mod suspect, după cum ne-a povestit Dan Măcicășan, medic de profesie: “Legat de construirea raportului de necropsie, dânsa (n.r. – medicul de la IML care a efectuat autopsia) avea nevoie de documente medicale ale tatălui meu din timpul șederii la cămin (7 martie – 25 iulie 2022) și mai ales de fișa celor de la 112, care au constatat decesul. Toate acestea le-a cerut poliției din Dumbrăvița, care a amânat la maxim trimiterea lor și, când a trimis, a mai lungit-o, trimițând copii nelizibile. Doamna doctor spunea că i-au fost trimise, după insistențele dânsei, numai copii din care nu se putea citi/vedea nimic. Strategie de tragere de timp”.

 

Dacă nu cauți, nu găsești

În final, după toate aceste tergiversări, a fost finalizat și raportul medico-legal de necropsie, fiul bătrânului Vasile Măcicășan aflând că nu au fost găsite indicii de moarte suspectă și că bronhopneumonia a fost identificată ca fiind cauza morții tatălui său.

Doar că, din discuțiile purtate cu același medic legist, Dan Măcicășan a realizat că rezultatul necropsiei nu a conținut și determinarea oricăror substanțe străine, mai ales în supradoză, care s-ar fi putut găsi în sângele tatălui său:

“E ciudat ca, atunci când ai o moarte suspectă reclamată, să nu cauți și o pungă de pastile în sângele decedatului. Examenul toxicologic nu s-a făcut, mi-a confirmat doamna doctor că nu au primit nici o solicitare de la procuratură pentru asta. Nu e specialitatea mea medicina legală, dar e logic ca la o moarte suspectă să se investigheze medical din start așa ceva. Dar nu, mi s-a spus că în procedura uzuală intră doar alcoolemia, iar asta m-a lăsat cu gura căscată.

Doamna doctor, explicându-i punctul meu de vedere legat de acele pastile – și anume că suspectez că tatăl meu ar fi putut primi o medicație supradozată neuro-psihiatrică – mi-a spus să cer expres examen toxicologic pentru acele substanțe. Eu, cum v-am mai spus, mă așteptam ca asta să se facă din start, cu asta am și început discuția cu dânsa (…) Este posibil să nu se fi găsit indicii de moarte suspectă pentru că nu s-a căutat cum trebuie, aplicat la caz. Au căutat ceva clasic, probabil lovire, strangulare, asfixiere, înec etc… Punctul nevralgic nu l-au căutat. Prin extrapolare, dacă un alt cetățean care nu știe să întrebe aplicat la anumite substanțe și primește raportul OK, pleacă <<lămurit>>”.

Revenind la cauza morții stabilită în urma necropsiei, medicul Dan Măcicașan și-a reiterat punctul de vedere: “Bronhopneumonia îți afectează respirația în sine. Dacă peste asta mai pui niște antipsihotice și narcotice, o anulezi de tot. Posibil ca această tărăgănare să vină tocmai de aici, că le e teamă că se va găsi ce spun”.

Doctorul Măcicășan ne-a explicat și de unde i-a apărut suspiciunea că tatăl său ar fi putut primi o medicație supradozată neuro-psihiatrică: “Tata nu avea recomandare medicală de la un medic neurolog sau psihiatru, el nu a fost la nici un consult psihiatric sau neurologic în acest sens. Și nici nu a fost adus vreunul la fața locului, lucru care ar fi trebuit consemnat în actele medicale însoțitoare legate de perioada de ședere la căminul de bătrâni, anume 7 martie – 25 iulie 2022. IML a cerut aceste documente medicale către Poliția Dumbrăvița, care au fost trimise, după cum v-am spus, în copii xerox nelizibile, constant și repetat. Dar știu că medicul căminului s-a consultat cu un psihiatru la telefon și acesta i-a dat această <<rețetă>>. Am vorbit ulterior cu psihiatrul și mi-a spus ce i-a recomandat acelui medic să-i dea lui tata. Cum o fi făcut rost de aceste pastile e altă întrebare”.

 

Un răspuns care nu mai vine

După discuția purtată cu medicul legist, Dan Măcicășan s-a adresat, în 23 noiembrie 2022, Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara (PJT), solicitând ca procurorii să dispună celor de la IML efectuarea examenului toxicologic cu scopul “determinării calitative și cantitative a următoarelor substanțe farmacologic active: risperidonă, memantină, haloperidol, lorazepam”.

Conform legii, fiul bătrânului a cărui moarte o cercetau procurorii în dosarul nr. 6926/P/2022 ar fi trebuit să primească un răspuns de la parchet în maximum 30 de zile. Adică până cel târziu în data de 23 decembrie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara ar fi trebuit să îi comunice lui Dan Măcicașan dacă acceptă sau nu efectuarea examenului toxicologic solicitat de acesta. În termeni juridici, dacă admite sau nu cererea în probațiune formulată de către petent.

A trecut, însă, Crăciunul lui 2022, a trecut și Revelionul, a trecut până și Paștele din 2023, iar procurorii timișoreni tot nu i-au răspuns petentului.

După aproape opt luni de la data depunerii solicitării, în 14 iulie 2023, Dan Măcicășan a contactat, pe mail, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, comunicându-i prim-procurorului că nici până în acel moment n-a primit un răspuns “după un interval de timp pe care eu ca și cetățean contribuabil îl consider odios”.

Peste patru zile, în 18 iulie 2023, și sora domnului Măcicășan, Mirella, se adresează parchetului local, cu aceeași solicitare de efectuare a examenului toxicologic, în speranța de a obține, finalmente, un răspuns din partea procurorilor.

Solicitările celor doi frați îndurerați după dispariția tatălui lor dispar, parcă, într-un Triunghi al Bermudelor translatat din Oceanul Atlantic în incinta Palatului Dicasterial din Timișoara, fiindcă lunile trec fără ca Dan și Mirella Măcicășan să aibă vreun feedback dinspre parchetul local.

 

După un an de așteptare, intră ziarul pe fir

Revoltat de modul incalificabil în care înțeleg procurorii PJT să-și facă meseria, domnul Măcicășan ne-a contactat, cu rugămintea de a face public acest caz. Am făcut mai mult decât atât, ne-am adresat și noi domnilor procurori, în 29 noiembrie 2023, printr-un mail în care, după ce am prezentat un scurt istoric al evenimentelor, am solicitat “un punct de vedere Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara referitor la pasivitatea manifestată de organele de anchetă în acest caz, în condițiile în care, dacă din examenul toxicologic solicitat de cei doi petenți ar fi reieșit că suspiciunile lor au fost întemeiate, stoparea practicii de îndopare a bătrânilor cu medicamente neuro-psihiatrice în respectivul azil ar fi putut salva, eventual, viețile altor persoane aflate în situații identice”.

 

Una întrebăm, alta ni se răspunde

Efectul mail-ului nostru a fost instantaneu: în aceeași zi, 29 noiembrie 2023, în care am solicitat parchetului punctul de vedere referitor la pasivitatea organelor de anchetă în cazul expus mai sus, am primit o adresă semnată de procurorul Corina Amalia Mureșan (purtător de cuvânt) și de un alt procuror, neidentificat, în locul prim-procurorului Petru Alexandru Derlean.

De obicei, când un jurnalist prinde în ofsaid o instituție publică, șefii acesteia se fac că plouă și deturnează sensul discuției. Fix asta s-a întâmplat și acum, când noi am întrebat ceva și ni s-a răspuns altceva.

Ceea ce am solicitat noi aveți mai sus, iată și ce am primit: “Având în vedere că dosarul penal se află în curs de soluționare, față de prevederile art. 12 din Legea 544/2001 (situațiile în care se exceptează accesul liber al cetățenilor la informații), art. 285 al. 2 C. proc. pen. și art. 94 C. proc. pen., în contextul în care dvs. nu aveți nici o calitate procesuală în dosarul penal, vă aducem la cunoștință că datele privind stadiul cercetărilor în dosarul penal exced liberului acces la informații de interes public. Accesul la aceste date se realizează doar în condițiile regulilor de procedură penală indicate anterior și revine părților, subiecților procesuali și avocaților acestora. Cu privire la cererile în probațiune depuse de către părți în dosarul penal menționat de către dvs., procurorul de caz urmează a se pronunța și comunica părților soluția dispusă. Potrivit art. 285 alin. 2 C. proc. pen., procedura din cursul urmăririi penale este nepublică”.

Atașăm capturile foto cu mail-ul trimis de noi și răspunsul primit de la procurorul Corina Amalia Mureșan și de la înlocuitorul neidentificat al prim-procurorului Petru Alexandru Derlean, pentru ca toată lumea să înțeleagă nivelul la care a ajuns bătaia de joc în Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Din moment ce noi nu am solicitat nici un fel de “date privind stadiul cercetărilor în dosarul penal” care “se află în curs de soluționare”, ce sens avea să ne explice cei doi procurori că ne refuză accesul la datele respective?! Evident că doamnele și domnii plătiți generos din bani publici știau că noi nu am cerut acele date, ci că am solicitat o explicație vizavi de incredibila absență a unui răspuns al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara la o cerere în probațiune formulată cu peste un an în urmă (!!!) de către cei doi frați care și-au pierdut tatăl, dar s-au gândit, probabil, că, dacă fac pe proștii, au rezolvat problema. Raționament greșit.

 

O trezire bruscă din somn

După ce ne-au trimis răspunsul prezentat mai sus, procurorii PJT și-au regăsit subit pofta de lucru și, în prima zi lucrătoare (de joi, 30 noiembrie, până duminică, 3 decembrie inclusiv, a fost liber), luni, 4 decembrie 2023, procurorul de caz din dosarul 6926/P/2022, Nadia Adina Ciocoiu, a emis o ordonanță prin care a dispus “Admiterea cererii în probațiune formulată de numitul Măcicășan Ovidiu Dan. Organul de cercetare penală va proceda la administrarea probei solicitate și la administrarea oricărei probe a cărei necesitate reiese din urmărirea penală. Prezenta ordonanță se comunică numitului Măcicășan Ovidiu Dan și se trimite organului de cercetare penală din cadrul SPR 1 (n.r. – Secția Poliție Rurală 1) în vederea efectuării activităților sus-menționate”. Deschidem o paranteză: în ordonanță se vorbește despre cererea lui Dan Măcicășan înregistrată cică în 21 iulie 2023, fără să se pomenească despre solicitarea făcută cu multe luni înainte, în 23 noiembrie 2022…

Timp de 376 de zile de la cererea în probațiune formulată de cetățeanul Dan Măcicășan, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara n-au catadicsit să îi răspundă petentului, dar au făcut-o în ziua a 377-a. Imediat după ce i-am întrebat noi de sănătate.

 

Alt azil, alt bătrân, același medic

Și, totuși, de ce toate aceste manevre flagrante de tergiversare? De ce să trimită polițiștii din Dumbrăvița copii xerox înnegrite către Institutul de Medicină Legală? De ce să nu răspundă procurorii de la PJT, vreme de peste un an, solicitărilor repetate făcute de copiii bătrânului decedat la azilul din aceeași comună periurbană?

Haideți să vedem cine sunt proprietarii căminului de bătrâni Casa Nur din Dumbrăvița, în care a murit, în 25 iulie 2022, octogenarul Vasile Măcicășan și, poate, începe să se facă lumină…

Cititorii „Renașterii bănățene” au mai întâlnit în paginile ziarului nostru numele medicului care se află în spatele azilului de bătrâni mai sus-menționat, doar că, pe-atunci, Tarik Al-Samnah – căci dumnealui este doctorul-patron în cauză – își desfășura activitățile în altă comună de lângă Timișoara, Moșnița Nouă, și într-un alt cămin, Casa Samiha, închis după un caz prezentat pe larg într-o serie de articole semnate de subsemnatul.

Ne referim la: “Moarte suspectă într-un cămin de bătrâni de lângă Timişoara. O femeie acuză de ucidere din culpă conducerea azilului în care și-a internat părintele: <<Tata a decedat după atâta tortură și neglijență!>>” (28 septembrie 2016); “Tărăgănare suspectă în rezolvarea unui dosar ce conţine acuzaţia de ucidere din culpă” (7 februarie 2017); “Un timișorean a murit cu zile într-un azil de bătrâni, iar procurorii n-au găsit nici după trei ani vinovatul” (17 septembrie 2019); “Medicul unui azil de bătrâni de lângă Timișoara a fost acuzat de ucidere din culpă, iar dosarul clasat de două ori de procurori a fost redeschis de judecători” (14 iulie 2023).

În 20 septembrie se vor împlini opt ani (!!!) de la depunerea, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, de către Nausica Deal (fiica lui Ioan Ciulănescu, un bătrân decedat în condiții mai mult decât suspecte la azilul coordonat de Tarik Al-Samnah), a unei plângeri penale în care-l acuza pe medicul respectiv de ucidere din culpă, o plângere nesoluționată nici la această oră. Asta în condițiile în care dosarul a fost clasat de două ori de procurori și redeschis în ambele rânduri de către judecători, iar împlinirea, la toamnă, a celor opt ani va echivala cu împlinirea termenului de prescripție pentru infracțiunea de ucidere din culpă, așa că o eventuală prezență în sala de judecată a medicului Tarik Al-Samnah ar fi tardivă.

Acum vă mai mirați cum de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara nu i-a răspuns timp de 376 de zile fiului bătrânului decedat în azilul patronat de medicul Tarik Al-Samnah și, mai mult ca sigur, nu i-ar fi răspuns nici până la această oră, dacă nu intra ziarul nostru pe fir? Noi nu…