Intrarea Domnului în Ierusalim sau Duminica Floriilor
Pentru credincioșii ortodocși, dar și pentru greco-catolicii de pretutindeni, ziua de 28 aprilie va marca anul acesta Praznicul Floriilor, cea mai importantă sărbătoare prepascală, dedicată Intrării Mântuitorului Iisus în Ierusalim.
În fiecare an, în Duminica de dinaintea Paştilor, oamenii merg la biserică și, după sfânta liturghie, pleacă acasă cu ramuri de salcie sfinţite, pe care le pun la icoane, geamuri, uşi sau porţi. În unele zone ale țării, tot în ziua de Florii se curăţă mormintele şi se împodobesc cu crenguțe de răchită.
În zonele rurale, acest simbol al sărbătorii împodobește, de asemenea, ramurile pomilor fructiferi, butucii viţei-de-vie și stupii. Tot acum, pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, pentru a atrage belșugul. Vitelor li se pun în mâncare mâţişori de salcie pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei zdraveni.
Potrivit tradiţiei, credincioşii care se împărtăşesc de praznicul Intrării Domnului în Ierusalim au şansa să-şi vadă dorinţete împlinite.
Începând din seara Duminicii de Florii, intrăm în Săptămâna Sfântă a Patimilor, care va culmina cu Sfânta zi de Joi, când a avut loc Cina cea de Taină, şi cu Vinerea Mare, când a fost răstignit Iisus Hristos.
Potrivit profeţiilor vetero-testamentare, Mântuitorul Şi-a pregătit singur intrarea în Ierusalim, ca să fie recunoscut ca fiind Mesia, după cum spunea Legea. Iisus a fost aclamat de o sumedenie de credincioşi care aveau în mâini ramuri de măslin şi de finic.
Aceştia, văzându-L, au început să strige: “Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”. Mulțimea a rostit aceste cuvinte simțind că Dumnezeu s-a pogorât din Ceruri și a venit pe pământ pentru a-i mântui.
Prima atestare documentară a sărbătorii de Florii datează din veacul al IV-lea, când Sfântul Epifanie scrie două predici pentru această ocazie. Tot referitor la secolul al IV-lea, pelerina Etheriei relatează modul în care Floriile erau celebrate la Ierusalim și menționează pentru întâia oară sfințirea ramurilor de salcie în biserici, spre evocarea bucuriei întâmpinării Mântuitorului.
În Evul Mediu, Floriile mai erau denumite “Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor” (persoanele nebotezate se duceau la episcop şi cereau botezul) sau Duminica graţierilor, pentru că diriguitorii hotărau iertarea pentru condamnaţi.
În zilele noastre, începând din seara din Duminica Floriilor, bisericile încep să săvârșească slujbele prepascale numite Denii, care rememorează toate momentele remarcabile din viața Mântuitorului nostru, de la intrarea Acestuia în Ierusalim și până la Învierea Sa din morți.
