România la o sută de ani – povești simple, oameni deosebiți. Tata Laie, de la ”un sac” în ringul de box, la preotul țiganilor

Pentru restul lumii e un anonim, dar în satul aflat în extremitatea vestică a țării, la granița cu Serbia, el e Tata Laie, părintele românilor și popa țiganilor.

Nicolae Bagiu, un bănățean călit în ringul de box, este în Lunga (comuna Comloșu Mare) cel ce sfințește locul, la propriu și la figurat.

Născut în 1954, a absolvit în 1979 Seminarul Teologic Caransebeş, și a început să păstorească în localitățile de la frontiera României.

A fost o chemare insuflată de o familie credincioasă, înainte însă a copilărit puțin… iar joaca din tinerețe și-a cerut, ulterior, tributul.

În ultimii 15 ani, preotul Nicolae Bagiu a slujit paralizat fiind pe partea stângă a corpului.

”M-am uitat la icoana cu Botezul Domnului și am făcut și eu la fel cu copiii ce mi-erau aduși să fie creștinați”, mărturisește Tata Laie depre cum a trecut peste obstacolele trupești pentru a-și îndeplini slujba.

”Am vorbit fiecăruia pe limba lui”

Nicolae Bagiu s-a născut la Șipet, comuna Tormac, și a învățat de copil și limba maghiară.

Mai târziu, ajuns preot la Lunga și Comloșu Mic, a deprins și graiul nemțesc vorbit de șvabi, majoritari.

Viețuind în localități la graniță cu Serbia, a ajuns să cunoască și sârba la nivel conversațional.

S-a ambiționat să cunoască și romani, fiind că era deja denumit ”orașai” pentru țiganii din Lunga. ”Pentru ca omul să nu te simtă ca pe un dușman, trebuie să îi vorbești pe limba lui.

Și dacă treaba era hâdă, eu am dres busuiocul. Așa am ajuns să botez și fată de pastor neoprotestant și s-o și cunun.

Dar la omul care nu-i crescut în fum de tămâie, nu poți face mare lucru…”, spune Tata Laie.

Preot iconom stavrofor Nicolae Bagiu (al doilea din dreapta, rândul de jos)

Pentru el, fumul de tămâie de acasă – tatăl său a fost deputat în Adunarea Eparhială și cântăreț în strană, iar bunicul epitrop – a făcut ca sămânța să rodească.

”Am crescut în biserică și tot aici mi-am petrecut viața. În total, am slujit ca preot 40 de ani, mă apropii de pensie, dar tot aici rămân”, mărturisește preotul Bagiu, care, cu ochii plini de lacrimi, spune că a lăsat pentru totdeauna satul natal și și-a cumpărat casă la Lunga, dar și loc de veci pentru a rămâne lângă ”ai lui”. ”De la venirea mea aici, am trecut prin sită și prin dârmon.

Oamenii mi-au vorbit de necazuri și lipsuri. Au fost oameni care mi-au venit ca o mănușă și tot așa am fost și eu pentru ei”, adaugă părintele.

A fost ”salvare” pentru cei din sat

Preot iconom stavrofor Nicolae Bagiu e… Tata Laie. Pentru cei din Lunga și Comloșu Mic, e cel care, cu Dacia personală, a făcut pe ambulanțierul pentru a-i duce pe cei în nevoi la spital.

Pentru copiii ajunși acum adulți a fost ”patron” de echipă de fotbal.

Iar, în plan intim, pentru fiecare a fost cel care nu i-a lăsat să cadă. A slujit până a căzut din picioare…

La 51 de ani, Tata Laie a ajuns ”legumă”…

”Medicii mi-au spus că este posibil ca paralizia să fi fost cauzată de un traumatism din tinerețe… Am fost boxer la UVA (Vagonul Arad)… mai bine zis am fost sac de box… Am făcut multe, ca orice copil… Am dansat și în Ansamblul Banatului”, spune Tata Laie. Omul a rămas paralizat pe partea stângă, dar nu s-a pensionat de boală. Pentru cei din comisia medicală, slujba sa era una ușoară…

Nu i-a părut rău că a rămas în mijlocul bisericii, oricum ar fi făcut-o. Și chiar la vârsta de pensionare, nu se lasă și nici nu-i lasă pe-ai lui. ”Fără credință, nu faci nimic…”, este de părere Tata Laie.

Nu doar cei mai cunoscuți dintre noi ne reprezintă, ci fiecare contribuie, după puteri, la mersul – uneori înainte, alteori, înapoi – al țării.

Astfel de cazuri sau altele asemănătoare ne întâmpină la tot pasul.

Tata Laie (preotul din dreapta) este părintele românilor și popa țiganilor din Lunga

Trebuie doar să le vedem și, de ce nu, să le împărtășim între noi.

Este o ocazie ca fiecare dintre cititori să ne sugereze o poveste de viață, pentru că a izbândi nu înseamnă neapărat să câștigi lupta, ci să poți lupta mai departe.

Așteptăm sugestiile dumneavoastră pe adresa de e-mail [email protected], pentru rubrica ”România la o sută de ani – povești simple, oameni deosebiți”.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns