Legenda fascinantă a unei cetăți care se ridică nu departe de Timișoara

Cetatea, considerată una dintre cele mai frumoase construcții medievale din țară, se află la doar 60 de kilometri de Timișoara, pe un deal, la o înălțime de 220 m.  Un loc de drumeții în weekend, mai ales că cetatea are legende fascinante iar împrejurimile – o frumusețe aparte.

Este vorba despre cetatea Șoimoș, care domină și acum împrejurimile, chiar dacă zidurile sunt îi sunt în ruină.

Conform legendei, cetatea, împreună cu cele de la Dezna și Șiria au fost construite de trei surori. Cum una dintre ele a sfidat divinitatea, spunând că va reuși să ridice cetatea cu sau fără ajutorul lui Dumnezeu, toate trei surorile au fost pedepsite.

În momentul în care construcțiile au fost gata, zidurile s-au prăbușit iar fetele s-au transformat în șerpi de culoare albă. Cine le va descoperi coroanele și cheile cetăților, va rupe blestemul.

O altă legendă relatează ca cele trei cetăți sunt legate prin pasaje subterane pentru ca, în caz de atac, apărătorii să aibă la îndemână o ultimă cale de refugiu.

Numele cetății ar veni de la îndeletnicirea preferată a celor care o stăpâneau și care le-a adus acestora o faimă aparte: creșterea șoimilor.

Conform datelor istorice cetatea Șoimoș a fost construită către sfârşitul secolului al XIII-lea, de o familie nobiliară. S-a presupus că ar fi vorba despre Paul, ban de Severin, între anii 1272-1275, care o cedează mai întâi fratelui său Nicolae, iar apoi nepotului său de frate, Posa, fiul lui Ioan, în anul 1278.

Pentru cei care vor să facă o excursie la cetate, există sugestii de drumeții și în împrejurimi. Orașul Lipova, Munții Zarandului sau Mănăstirea și Bazilica Maria Radna sunt câteva dintre destinațiile posibile.

Sursa; cetateasoimos.ro

Foto: travel.ro


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

4 Răspunsuri “Legenda fascinantă a unei cetăți care se ridică nu departe de Timișoara

    1. Și nici măcar nu e originală, e copiată de pe undeva. Ăsta e jurnalismul care se învață la Spiru Haret și se cheamă jurnalism de tip copy/paste fără implicare neuronală, că deh, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere !

Lasă un răspuns