Exponatul lunii noiembrie, la Muzeul Banatului din Timişoara

Un şoim călător, Falco peregrinus peregrinus (Tunstall, 1771), din clasa Aves, ordinul falconiformes şi familia Falconidae a fost declarat exponatul lunii noiembrie la Muzeul Naţional al Banatului, un exemplar colectat în 13 februarie 1942 şi inventariat de instituţie cu numărul1099.

„Şoimul călător este o pasăre răpitoare de talie medie. Sexele au coloritul foarte similar, dorsal fiind gri-ardezie, iar ventral alb, cu dungi fine, negre. Femela este considerabil mai mare (15-20 la sută). Lungimea corpului este de 38-51 de cm și are o greutate medie de 550-1500 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 89 -113 cm. Este una din speciile cu cea mai largă răspândire pe Glob, fiind întâlnită pe toate continentele (cu excepția Antarcticii); are foarte multe subspecii.

În România, specia cuibărește în zonele înalte, muntoase, cu preferințe pentru zonele calcaroase. Efectivele cele mai numeroase se află în Carpaţii Occidentali. În multe zone din Europa specia cuibărește din ce în ce mai frecvent în zone urbane. În România este o specie sedentară. Pe timpul iernii, păsările sunt prezente în orașe, atrase de sursele de hrană (în special porumbei). Exemplarele din regiunile nordice coboară spre sud iarna, în zone mai temperate.

Şoimul călător cuibărește în habitate montane sau sub-montane cu stâncărie și vegetație abundentă, forestieră sau tufăriș. Prezența stâncăriilor libere, fără vegetație, este necesară. Evită în general zonele forestiere compacte. Se hrănește în special cu păsări, Columbiformele (porumbeii) fiind principala sursă de hrană în multe zone.

În regiunile litorale, speciile marine pot constitui mare parte din hrană (pescăruși, petreli). Ocazional consumă și alt fel de pradă, precum micromamiferele (inclusiv lilieci), șopârle sau insecte de talie mare. Specia a suferit un declin semnificativ la nivel global în anii deceniul al şaptelea al secolului trecut, din cauza folosirii pe scară largă în agricultură a pesticidului DDT. În ultimii 40 de ani, datorită măsurilor adoptate, specia și-a revenit și populația a crescut semnificativ în multe zone.

Exponatul prezentat aparține Colecției de Ornitologie <<Dionisie Linția>>, formată în cea mai mare parte din exemplare care au aparţinut cunoscutului ornitolog, păstrate astăzi la Secția de Științele Naturii din cadrul Muzeului Național al Banatului.

Dionisie Linția (1880-1952), s-a născut în comuna Cacova, azi Grădinari, județul Caraș-Severin, într-o familie de învățători renumiți, respectaţi în comunitate. El, școlit la Școala Normală din Timișoara (azi Liceul Carmen Sylva), a pornit la drum continuând profesia tatălui, devenind învățător la Cacova, Oravița, Biserica Albă (Serbia), Moldova Nouă şi Forotic.

Pe lângă profesia de bază, şi-a dedicat majoritatea timpului vânătorii, observării, colectării și preparării păsărilor din sudul Banatului. Aici, pe întinsele domenii bănățene împădurite ale Societății din Reșița (STEG), a făcut primele observații științifice și a pus bazele viitoarei sale colecții de păsări și ouă. Din cele două mari împliniri ale vieții acestui om, practician și conservator, prin excelență, pe de o parte, observator și teoretician, desăvârșit și recunoscut, pe de altă parte, au rezultat inestimabile valori, care nu pot fi neglijate de către nimeni dintre cei ce se referă astăzi la ornitofauna Europei centrale și sud-estice.

Dionisie Linţia a revenit ulterior la Timișoara, preluând custodia colecțiilor muzeale din cadrul Societății de Științele Naturii din Timișoara (1873-1918), şi devenind, de asemenea, primul director al Muzeului Bănățean, în perioada 1918-1922. În 1937 a donat Municipiului Timișoara cea mai mare și mai complexă colecție de păsări din România, cea care se păstrează astăzi la Secția Științele Naturii a Muzeului Național al Banatului.

În ciuda acestor certitudini, viața și opera sa nu au fost cunoscute și elucidate în mod corespunzător decât în cercuri științifice restrânse. De aceea, considerăm de datoria noastră să semnalăm, din nou, că Dionisie Linția a fost o personalitate de seamă, definitorie, a preocupărilor ornitologice românești, a fost deschizător de drum în muzeotehnică și dermoplastie, în ocrotirea naturii, în prima jumătate a secolului XX. Este considerat și recunoscut ca părintele școlii ornitologice românești.

A fost autorul primei sistematici a avifaunei autohtone, prin lucrarea: Catalogul Sistematic al Faunei Ornitologice Române, Timișoara 1944, în care din cele 380 de specii de păsări 60 de specii și subspecii noi sunt descrise pentru prima dată de către el.

A fost autorul lucrării enciclopedice, de referință ornitologică națională și central-europeană <<Păsările României>> vol. I, 1946, <<Păsările din R.P.R.>>, vol. II, 1954, vol. III, 1955, București”, menţionează reprezentanţii Muzeului Banatului. Surse bibliografice:Kiss, A. (2005): „Dionisie Linția (1880-1952) Colecția ornitologică”, Ed. Cosmopolitan Art, Timișoara; Kiss, A. (1983):”Dionisie Linția (1880-1952) Ornitolog Bănățean. Analele Banatului” – Științele Naturii I, pag. 35 – 58;dr. M-Kiss Andrei:” Dionisie Linția (1880-1952)”, panou informativ şi Societatea Ornitologică Română: http://pasaridinromania.sor.ro/Soim-calator.

0 Comments

No Comment.