Pășim, oficial, în toamna astronomică. Noaptea devine egală cu ziua – a se înțelege ziua-lumină. Acesta este sensul etimologic și propriu al cuvântului echinocțiu, eveniment astronomic pe care-l marcăm, laolaltă cu întreaga planetă, de două ori într-un același an calendaristic.
Echinocțiul nu este legat de o dată fixă, întrucât nici mișcarea Pământului în jurul Soarelui și, respectiv, al propriei axe, nu are precizia de virgulă la care ne-am putea aștepta.
În acest an, echinocțiul de toamnă are loc, cu exactitate, în ziua de sâmbătă, 23 septembrie, la ora 9,50, iar singura semnificație practică a acestui moment este că de la el începând putem spune că am pășit în toamna astronomică – anotimp pe care-l vom încheia la data solstițiului de iarnă, adică în 22 decembrie, la ora 5,27.
Dacă pentru lumea științifică legată de astronomie, echinocțiul își are semnificația sa riguros matematică, acest eveniment are o altă semnificație pentru astrologi, care, în funcție de școala de interpretare căreia îi aparțin, îl folosesc ca un element-reper al calculului zodiacal.
În schimb, deși sunt mulți cei care cred că pot asocia cu echinocțiul diverse tradiții și superstiții, între acest moment astronomic și obiceiurile populare nu există nici o legătură directă, întrucât succesiunea tradițiilor, oricare ar fi acestea, s-a stabilit în decursul secolelor pe baza unor calendare populare empirice, lipsite de rigoare și fără legătură cu precizia oferită de observațiile astronomice profesioniste.
Spre exemplu, sub influența creștinismului, tradiția populară românească a consacrat drept început al toamnei sărbătoarea cunoscută drept Ziua Crucii (cunoscută și drept Ziua Șarpelui), care, până la reforma calendaristică de la noi din 1919, era și mai depărtată de data echinocțiului propriu-zis.
A pune însă pe seama evenimentului astronomic tradițiile unei sărbători populare este la fel de nepotrivit ca și încercarea de a asocia începutul anului școlar cu echinocțiul de toamnă sau (cum s-a încercat în regimul trecut) cu trecerea la ora de iarnă.
Un alt eveniment astronomic important al sfârșitului de septembrie este Super-Luna. La data de 29 septembrie, satelitul natural al planetei noastre – care se va afla în faza de Lună Plină – va părea supradimensionată, întrucât se va afla la cea mai mică distanță de suprafața terestră pe care i-o permite mecanica cerească.
