CFR vrea să scape de Semmeringul bănățean

Linia de cale ferată Oravița – Anina este considerată nerentabilă de CFR, care încearcă să scape de aceasta de câțiva ani.

În acest sens, a organizat mai multe licitații, dar nu s-au găsit doritori. Salvarea ar trebui să vină, evident, de la turiști, însă promovarea este inexistentă. De la jumătatea lunii decembrie, practic, traseul se va închide.

A apărut însă o petiție, pe platforma Declic, adresată Ministerului Transporturilor. Până în 14 decembrie va mai circula o cursă zilnică. Ea va fi sistată însă din 15 decembrie. Oficial, trenul nu va fi oprit definitiv, el va circula numai dacă se vor forma grupuri de 30 de turiști programați din timp.

În condițiile în care nu există o platformă de rezervări online, e greu de crezut că se vor aduna 30 de persoane care să vrea, în același timp, să meargă cu trenul de la Oravița la Anina și înapoi. CFR îngroapă practic Semmeringul bănățean, cel mai vechi și unul dintre cele mai frumoase trasee feroviare din România.

O istorie trăită cu sufletul la gură

Povestea spune că în urmă cu 225 de ani tăietorul de lemne Mathias Hammer a descoperit la umbra unui fag, în Valea lui Andrei, actuala zonă a Sigismundului din oraşul Anina, o piatră neagră şi lucioasă pe care a prezentat-o la Oficiul Minier de la Oraviţa. Respectiva piatră s-a dovedit a fi huilă de cea mai bună calitate, ceea ce mai târziu a dus la exploatarea din zonă. Odată cu deschiderea primelor mine de cărbune din Anina a apărut necesitatea construirii unei linii de cale ferată care să faciliteze transportul cărbunelui de la Anina la portul dunărean Baziaş.

Astfel, în anul 1855 încep demersurile pentru construirea primei linii de cale ferată montană din România. Opt ani mai târziu, la sfârşitul toamnei lui 1863, calea ferată cu ecartament normal dintre Steierdorf – Anina – Oraviţa a fost finalizată, iar în 15 decembrie a fost inaugurată.

Traseul este supranumit „Semmeringul Bănăţean” datorită asemănărilor dintre acesta şi celebra cale ferată montană „Gloggnitz-Semmering-Mürzzuschlag” din landul austriac Styria. Traseul, dificil dar spectaculos O serie de caracteristici fac deosebirea dintre calea ferată Anina – Oraviţa şi oricare alta. În primul rând, traseul Anina – Oraviţa reprezintă prima cale ferată montană construită în România şi a doua de acest gen din Europa.

De asemenea, a devenit foarte cunoscută şi pentru traseul ei dificil şi spectaculos. Linia ferată Anina – Oraviţa are o lungime de 33,4 km, iar cele 14 tuneluri însumează 2.084 m, viaductele în număr de 10 reprezintă alţi 843 m din totalul de 33,4 de kilometri. Zidurile de sprijin au o lungime de 9.946 m, iar pe 21.171 m s-au executat tăieri în stâncă. Cel mai înalt viaduct este cel de la Jitin şi măsoară 37 m, iar cel mai lung tunel este cel de la Gârlişte şi se întinde pe 660 m. Calea ferată urcă spre Anina de la 218,7 m (Oraviţa), la 556,4 m (Anina), aşadar se remarcă o diferenţă de nivel de 337,7 m. Marea artă a construcţiei acestei căi ferate constă în faptul că are o înclinare de 20‰ faţă de celelalte căi ferate care au o înclinare de 14‰.

Constructorii acestui magnific traseu au fost inginerii Anton Rappos şi Karl Dülnig şi arhitecţii Karl Maniel şi Johann Ludwig Dollhoff-Dier. Pentru remorcarea trenurilor pe acest traseu trebuia proiectată o locomotivă cu caracteristici speciale. O astfel de locomotivă a fost realizată de către inginerul Pius Fink. Locomotiva „Steyerdorf” tip STEG 34, cu numărul de fabricaţie 500, a fost denumită după numele localităţii de lângă Anina.

Un simbol al acestei părți de țară

Locomotiva se deosebeste faţă de cele existente pe un traseu normal prin faptul că din cele patru axe, cea dintâi şi ultima se înclină spre dreapta, respectiv spre stânga, permiţând intrarea locomotivei într-o curbă cu o rază mai mică. Vagoanele destinate transportului de călători sunt, de asemenea, prevăzute cu un dispozitiv de rotaţie, regula de bază fiind ca întotdeauna două dintre cele patru axe să fie frânate.

Vagoanele au fost recondiţionate de mai multe ori, dar carcasa şi interiorul au rămas neschimbate. Încălzirea interioară se face pe aburi, în mijlocul vagonului se află un compartiment unde se găseşte ”cuptorul”.

Viteza medie este de 17 km/h, distanţa dintre Oraviţa şi Anina fiind parcursă în circa două ore. În urma tragicului accident minier din anul 2006, Mina Anina a fost închisă definitiv; odată cu aceasta s-a restrâns şi mai apoi a încetat şi activitatea Fabricii de Cherestea.

Drept urmare, linia ferată Anina – Oraviţa a fost limitată doar la transportul de persoane. De-a lungul existenţei sale de până acum, traseul a contribuit din plin la dezvoltarea zonei Munţilor Aninei, devenind unul dintre simbolurile, nu numai al acestor munţi, dar şi al judeţului Caraş-Severin şi al întregului Banat. Însoţind istoria acestor ţinuturi, calea ferată Anina – Oraviţa a fost martorul tuturor perioadelor de prosperitate dar şi al etapelor mai puţin luminoase din cei peste 150 de ani de existență…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

3 Răspunsuri “CFR vrea să scape de Semmeringul bănățean

  1. Citind un astfel de articol, redactat cu atata patima si documentat pana la perfectiune, simt ca primesc “piele de gaina”. Nostalgia si dorul de aceste meleaguri pun incetul cu incetul stapanire pe mine. Sunt trist, dar totodata si furios pe incapacitatea autoritatilor care, de ani de zile nu sunt in stare sa prezenta un proiect pentru accesarea de fonduri europene, necesare salvarii acestui simbol al zonei montane a Banatului. Bine gospodarit, acest obictiv turistic ar putea aduce un venit frumusel pentru dezvoltarea in continuare a turismul din zona oraselor Oravita si Anina. Asa ca, uniti-va si puneti mana domnilor primari din zona “Semeringului banatean”! Fiti mai hotarati si curajosi! Nu lasati de izbeliste aceste minunate marturii ale istoriei Banatului si – la urma urmei – ale Romaniei. Nu lasati masina timpului sa distruga putinul ce a mai ramas! Nu amanati pe maine…
    Stimata doamna Vasi, Va multumesc de pe alte meleaguri pentru acest minunat articol.

Lasă un răspuns