Puștiul care a ieșit însângerat din bazinul de înot “Bega” va primi 150.000 de lei de la Primăria Timișoara

Nepăsarea și lipsa de profesionalism ale responsabililor din Primăria Timișoara au provocat, în urmă cu patru ani, în 5 februarie 2018, un incident grav în bazinul de înot din incinta Complexului Sportiv “Bega” (bază sportivă aflată sub controlul municipalității), un puști în vârstă de opt ani ajungând din antrenament direct pe masa de operație.

În articolul publicat la vremea respectivă, vă relatam că Fabian Arba s-a tăiat în profunzime la trei degete de la mâna stângă, după ce a prins marginea tăioasă ca o lamă de cuțit a unui bloc-start.

În același articol v-am prezentat și declarațiile mamei copilului: “Am plecat cu copilul la Spitalul Louis Țurcanu. Când i-au deschis pansamentul, deși nu sunt o fire foarte emotivă, mi s-a făcut rău și m-a bufnit plânsul! Nu mai avea carne, toată carnea era dusă în sus, spre falanga de mijloc, la toate cele trei degete.

L-au curățat în Urgență și apoi au spus că nu pot să-l coase, pentru că, la unul dintre degete, tendoanele sunt afectate. Nu știau în ce măsură decât dacă îl deschideau. Atunci l-au pansat la loc și mi-au făcut internarea pe Chirurgie. La ora 11 seara mi l-au băgat în operație, a stat o oră în operație. Degetul mijlociu este despicat de sus până jos, ambele tendoane au fost tăiate. Tot degetul mijlociu este cusut în zig-zag. Trei săptămâni trebuie să stea cu mâna pansată, după care va urma recuperarea, ca să poată să o miște”.

Tot atunci, antrenorul de înot Ion Bădescu ne-a mărturisit că a semnalat încă de la început proasta calitate a bloc-starturilor, care au fost demontate rapid de administratorul bazinului, Ștefan Hrib, imediat după accidentul lui Fabian

“Atunci când s-a făcut renovarea, s-au adus bloc-starturile astea. De la început le-am spus că astea sunt un pericol, gândindu-mă că se alunecă pe ele, că erau din inox, îți fugea piciorul. Cădeau pe capete la starturi, pentru că inoxul ăla, la contact cu apa, e ca gheața. S-au tăiat mulți, la mână, la picior…”.

Nepăsarea se plătește

Convinși că, pentru suferințele îndurate fără vreo vină de copilul lor, cineva trebuie să plătească, tatăl lui Fabian, în numele copilului său, a introdus, în 1 februarie 2021, o cerere de chemare în judecată în care primăria, consiliul local și administratorul bazinului de înot figurau drept pârâți. Suma solicitată ca daune morale: 500.000 de lei.

În 9 februarie 2022, instanța de fond, Tribunalul Timiș și-a anunțat verdictul: primăria și consiliul local sunt buni de plată în solidar! 150.000 de lei, ca daune morale, plus dobânzile legale vor fi virate din bugetul public de cei doi pârâți către victima accidentului din bazinul de înot.

Renovare cu deficiențe

Am selectat câteva pasaje elocvente din motivarea sentinței Tribunalului Timiș, pe care vi le prezentăm în continuare. Astfel, din declarația unui martor în proces, instanța a reținut că “bazinul de înot a fost renovat înainte de anul 2010 şi cu acea ocazie au fost montate blocstarturile de pe care sar copiii în apă, renovarea fiind făcută, cel mai probabil, în baza unui proiect al administrației publice locale”, iar din declarația antrenoarei de înot a lui Fabian, a rezultat că “profesorii de înot s-au plâns de mai multe ori cu privire la deficiențele acestor blocstarturi, care erau necorespunzătoare pentru că aveau muchii ascuțite în care copiii se putea lovi şi răni cu ușurință”.

În ceea ce privește situația administratorului bazinului, Ștefan Hrib, completul de judecată a reținut că, în 2014, acesta “a demontat aceste blocstarturi pentru o perioadă, însă ele au fost remontate la cererea reprezentanților cluburilor sportive care participau la concursurile de înot care se desfășurau în acest bazin şi au fost luate unele măsuri cum ar aplicarea unor benzi antiderapante pe partea de sus alunecoasă, în zona în care erau șuruburi s-au pus dopuri de cauciuc ca să nu se lovească copiii, iar pe partea din față, metalică, s-au pus nişte lamele de plastic” și că domnul Hrib “a semnat mai multe documente prin care în cursul anului 2013 au fost aduse la cunoștința autorităților publice locale deficiențele de la blocstarturi”.

Funcționarii primăriei le-au dat cu flit judecătorilor

În acel moment, “instanța de judecată a solicitat pârâților Unitatea Administrativ Teritorială Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara să depună la dosarul cauzei documente care vizează raporturile juridice dintre aceste părți şi societățile comerciale care s-au ocupat de vânzarea, remedierea sau montarea blocstarturilor, precum şi modalitatea în care acești pârâți au răspuns la solicitările formulate de pârât referitoare la starea blocstarturilor”.

Cum a răspuns Primăria Timișoara? Iată cum: “Aceste documente nu au fost depuse la dosarul cauzei, pârâții neoferind niciun fel de informații referitoare la aceste aspecte”. Cu alte cuvinte, onor funcționarii municipali plătiți din bani publici și-au permis să ignore cu tupeu solicitările instanței de judecată. În condițiile astea, ce așteptări mai putea avea un cetățean de rând?!

Administratorul bazinului, scos din ecuație

În concluzie, Tribunalul Timiș a reținut că “prejudiciul a fost produs de starea defectuoasă a unui blocstarter de la bazinul de înot aflat în administrarea pârâților Unitatea Administrativ Teritorială Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, prin urmare (…) acești pârâți sunt obligați să repare prejudiciul suferit de reclamant.

Pârâtul Hrib Ștefan a adus la cunoștința autorităților publice locale deficiențele blocstarturilor, iar acestea din urmă nu au dovedit că au remediat deficiențele semnalate şi nici nu au invocat că aceste deficiențe s-au produs ca urmare a îndeplinirii defectuoase de către acest pârât a atribuțiilor de serviciu.

În concluzie, persoanele responsabile de producerea prejudiciului sunt pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, în calitate de păzitori juridici ai bunului, fiind singuri în măsură să decidă cu privire la măsurile ce pot fi luate pentru remedierea deficiențelor blocstarturilor. În ceea ce-l privește pe pârâtul Hrib Ștefan, nu s-a dovedit existența unei fapte proprii a acestui pârât care să fi condus la producerea prejudiciului suferit de reclamant”.

Viața unui copil, dată peste cap

Iată și care au fost considerentele luate în calcul de instanța de fond la stabilirea cuantumului daunelor morale: “La stabilirea sumei ce va fi acordată cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant, tribunalul va avea în vedere următoarele: vârsta fragedă a reclamantului care avea doar 8 ani la data producerii evenimentului, impactul traumatic în sine al evenimentului asupra psihicului minorului, durerile suferite de reclamant, faptul că acesta a fost nevoit să stea internat timp de o săptămână la o vârstă când are nevoie permanent de un contact emoțional cu un adult care să îl îngrijească şi să fie supus unei intervenții chirurgicale și mai multor consultații și investigații medicale (…).

De asemenea, vor fi avute în vedere consecințele pe plan școlar, reclamantul fiind obligat să îşi întrerupă activitatea educațională, cel puțin pe perioada investigațiilor medicale, precum şi consecințele sociale ale evenimentului, fiind greu de crezut că un copil care a fost obligat să ţină imobilizate degetele timp de 14 zile după ieșirea din spital unde suferise o intervenţie chirurgicală, după ce timp de 1 lună şi jumătate a participat la şedinţe de fiziokinetoterapie, a mai avut timp sau dispoziție să se joace sau să socializeze cu alți copii de vârsta lui, precum şi eforturile depuse de reclamant pentru a-și relua activitatea școlară şi sportivă.

Instanța va avea în vedere şi faptul că prejudiciul moral a fost accentuat şi de atitudinea pârâților, care, după data producerii faptei, nu au luat niciun fel de măsuri pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamant. Având în vedere toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că suma de 150.000 lei reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire, menită să îi ofere reclamantului o anumită compensaţie pentru răul suferit, o anumită satisfacţie sau uşurare a suferinţelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate, cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută şi acordată”.

Așa cum spuneam, aceasta a fost sentința instanței de fond, oricare dintre părțile implicate putând recurge la calea de atac a apelului, care s-ar judeca la instanța superioară, Curtea de Apel Timișoara.