O profesoară din Timișoara a realizat singura traducere în limba română a manuscrisului lui Mathias Bell despre istoria Banatului

O profesoară din Timișoara a realizat singura traducere în limba română a manuscrisului lui Mathias Bell despre istoria Banatului.

Când pasiunea ajunge îndeletnicire, rezultatele sunt surprinzătoare. Omul, animat de sârguința voluntară, nu de cea impusă, înflorește în drumul său către absolut, captând aproape instantaneu și fără vreo sforțare lăuntrică, interesul celor din jur pentru tot ceea ce desfășoară cu dragoste.

Loredana Irina Milincu, profesor de română și de limbi clasice, a descoperit, în timpul studiilor liceale, că latina nu este o limbă moartă, ci un izvor nestins ce îndeamnă, printr-o perpetuă chemare, la reflecții profunde și introspecții în melanjul cuvintelor. Iar din pasiunea sa pentru latină s-a născut un proiect curajos, unic în România.

CITEȘTE ȘI: Poarta Brandenburg din Berlin, vopsită cu spray de activiștii pentru climă

Cea care a încurajat-o să pornească în acest periplu, a fost Camelia Puținelu, profesoara sa de limba latină, de la Liceul Teoretic ”Iulia Hașdeu” din Lugoj, școala pe care Loredana Milincu a urmat-o în adolescență:

”Datorită dumneaei, am fost olimpică la limba latină. La faza națională, am obținut Premiul special pentru traducere. Doamna profesoară a fost o femeie carismatică, un om pasionat. Inițial, mi-am dorit să fiu profesoară de istorie. La liceu, însă, nu am întâlnit acea persoană care să-mi dea avânt, să mă îndrume să continui cu istoria. Învățam la toate disciplinele, dar nu în mod special la ceva. Doamna de latină mi-a simțit acel fior al traducătorului și mi-a propus să dau admitere la latină.”

Așa a ajuns Loredana Milincu la Facultatea de limbi clasice latină-greacă veche, pe care a absolvit-o în 1999. A urmat, apoi, un program de masterat pe literatură latină, iar în 2010, a finalizat doctoratul în filologie clasică. În acea perioadă, a început traducerea Comitatului Timișului, manuscrisul în limba latină a lui Mathias Bell, la care a lucrat timp de 10 ani (2005-2015).

”Teza mea de doctorat <<Epistola speciei imperială între manierism, neutralitate și confesiune>> se bazează pe traducerea unor texte din limba latină în limba română, ceea ce m-a stimulat și m-a determinat să muncesc și cu mai mult avânt la traducerea istoriei Banatului.

Având această pasiune pentru limba latină și, în egală măsură, pentru istorie, pentru că ele se întrepătrund, am avut o întrevedere cu domnul Ioan Hațegan, care avea în posesie acel document – o fotocopie a documentului lui Mathias Bell, netradus. Nu există traducerea în nicio altă limbă, aceasta fiind prima variantă tradusă în limba română a textului integral.

A fost o muncă de voluntariat, am făcut-o din pasiune. Mi-a luat 10 ani, pentru că s-a suprapus cu perioada doctoratului, dar a meritat efortul. Un an și jumătate mi-a trebuit până am transcris textul de pe manuscris.

Am folosit vacanțele de vară, de dimineață până seară, sărbătorile, weekend-urile, și așa am reușit să finalizez acest proiect. A fost publicat în număr restrâns, pentru biblioteci, fiind susținut doar de consiliul județean.

În prima ediție, cea din 2015, lipsesc 30 de pagini din manuscris, tocmai cele despre Cetatea Timișorii. Ulterior, am revenit și am tradus și celelalte 30 de pagini, pe care le-am primit tot de la domnul Hațegan, în cea de-a doua ediție revizuită a cărții publicată cu susținerea Academiei Române”, povestește Loredana Milincu.

Traducerea manuscrisului, lucrare de referință pentru istoria Banatului din secolul al XVIII-lea, și nu numai, a însemnat o provocare pentru profesoara Loredana Milincu, având în vedere particularitățile de exprimare ale autorului:

”Latina antică, pe care am studiat-o la facultate, diferă față de latina medievală. Mathias Bel era de altă naționalitate, se simte că nu gândea în limba latină, așa cum procedăm și noi când învățăm limbi străine – gândim în limba română, dar traducem într-o altă limbă.

În cazul lui, sunt pasaje în care se simt anumite dezacorduri pe care le au, în general, vorbitorii de maghiară când apelează la limbile romanice. Acolo, am avut anumite dificultăți, trebuind să reiau frazele, pentru că nu sunau bine în limba română.

Ca traducător, trebuie să improvizezi ca să sune românește, să fie expresivă fraza și să surprinzi exact ideea, mesajul.”

”Mathias Bell a fost un encicloped al vremii. Timp de patru ani a călătorit în Banatul din perioada respectivă, când acesta făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, vizitând toate locurile, toate cetățile, pe care le-a descris exact cum erau în perioada respectivă, prin anul 1720.

Este o lucrare extrem de bine concepută și structurată: descrie, în prima parte, relieful întregului Banat, până în zona Clisurii Dunării, a Mănăstirii Tismana, în detaliu, după care, vine cu partea a doua, pe districte, cu cetățile. Începe cu Cetatea Timișoara, cu etimologia numelui, cu locuitorii, ocupațiile lor, războaiele importante, apoi urmează cetățile Lugojului, Caransebeșului, Lipovei, Aradului…

Vine cu noutăți, pentru că din perioada respectivă mai avem istoria Banatului scrisă de Griselini. După descrierea lui Mathias Bell, Banatul era în plină formare, transformare, fiind o perioadă zbuciumată, în care trupele austro-ungare reușesc să alunge trupele turcești către Dunăre”, explică profesoara.

Originară din Lugoj, Loredana Milincu profesează de 20 de ani în învățământul preuniversitar, unde predă limba și literatura română, respectiv cultură și civilizație greco-latină. Cariera didactică a început-o la Făget, având parte de un colectiv care a încurajat-o să meargă pe acest drum, iar de 13 ani este profesor la Școala Gimnazială nr. 18 din Timișoara.

În urmă cu cinci ani, s-a alăturat și echipei de cadre didactice de la Universitatea de Vest, fiind lector universitar doctor de limba latină.

A mărturisit că, în viitor, și-ar dori să poată realiza o ediție bilingvă, româno-latină, a istoriei Banatului descrisă de Mathias Bell, dar și să reia o temă studiată, dragă sufletului său, cea a prieteniei, parcurgând-o cu priceperea științei și cu sensibilitatea inimii, de la Cicero până la Sfântul Augustin:

”Aș vrea să reiau ideea de la teza de disertație, pentru că vorbim despre oameni, prietenie, societate, dar uităm esența lucrurilor.

La Cicero – ideea prieteniei era despre reciprocitate – suntem prieteni pentru că eu te ajut, tu mă ajuți, pe parcursul secolelor începe să se schimbe sensul prieteniei. După patru secole, la Sfântul Augustin, intervine cultura și concepția creștină – suntem prieteni necondiționat, fără a cere ceva în schimb. Atunci (n.r. – în vremea studenției) traduceam textele așa cum erau, mot-a-mot.

Acum am o altă percepție a textului. Altfel simt, altfel vibrez”.

Înflăcărarea cu care Loredana Milincu vorbește despre latină e contagioasă, înfățișându-se ca o invitație spre explorarea unei lumi care nu mai există decât în scripte, iar acest lucru se reflectă și la orele de la clasă:

”Tinerii sunt interesați de latină. Dar contează foarte mult și familia, și profesorul. Eu nu fac strict traduceri cu elevii. Începem cu cultură generală, de la zilele săptămânii, la lunile anului, la denumirea planetelor, la lucruri de cultură generală.

Limba latină a fost limbă de cult până în 1800. Tot ce s-a scris – istorie, filosofie, literatură – era în limba latină. Cum învățăm, acum, limba engleză, așa era, atunci, limba latină. Erai om cult dacă scriai în limba latină, chiar dacă știai și alte limbi. Latina rămâne limba universală. Nu poți face istorie, filosofie, literatură fără să fii legat de limba latină.

Clădirile din Imperiul Austro-Ungar au inscripții în limba latină, iar cifrele latine împodobesc toate clădirile de seamă. Copiilor, dacă le explici aceste lucruri, vin cu atâta deschidere spre tine de nu-ți poți imagina. Avem ore fantastic de frumoase!”