Urnele au vorbit, liderii politici au început să analizeze rezultatele (firesc, urmează parlamentarele și prezidențialele, iar mesajul electoratului trebuie descifrat cât mai rapid), aleșii locali încep să descopere că există viață și după vot, iar cetățenii se pregătesc să măsoare distanța dintre promisiuni și fapte.
În timp ce propagandiștii care se erijează în influenceri sau analiști politici își pregătesc discursurile despre apocalipsa ce urmează (dacă au pariat greșit, ne vor reaminti că ”poporul are conducătorii pe care îi merită”), respectiv despre râurile de lapte și miere care vor începe să curgă (dacă dimpotrivă), cei care nu uită că cercetarea politologică este, și ea, o știință, își vor îndrepta atenția spre lucrurile cu adevărat importante aduse la lumină de scrutinul de duminică.
Printre acestea se numără și unul care, întrucât nu ține direct de votul propriu-zis și de rezultatele sale directe, ar putea scăpa atenției și ar fi păcat. Este vorba despre un aspect oarecum inedit al campaniei electorale care tocmai a trecut: faptul că, mai mult decât oricând până acum, mesajele candidaților și publicitatea electorală a echipelor lor s-a axat pe probleme și soluții, proiecte și programe. Iar acest aspect a fost vizibil nu doar la centru și la nivel județean, nu doar în marile orașe, ci și în centrele urbane mijlocii și mici, ba chiar și în o mare parte a mediului rural.
Și nu a fost doar o strategie a candidaților cu șanse reale ori a celor lipiți de marile partide. N-au lipsit, n-avea cum, etichetarea gratuită și vorbăria goală, în lozinci lipsite de conținut, dar a devenit clar că acestea nu mai pot gâdilă amorul alegătorului. S-a vorbit pro și contra, cum este firesc în democrație, la rece sau cu pasiune, s-au spus și multe bazaconii, dar s-au lansat și idei îndrăznețe, demne de tot interesul.
Nu originalitatea a stat pe primul plan: nu o dată, candidați aflați în concurență au identificat aceleași probleme și au lansat soluții similare. Mulți candidați, mult mai mulți decât în trecut, s-au dovedit a fi la curent cu proiectele aflate în derulare și eventualele piedici care le stau în cale, precum și cu principalele instrumente de administrație locală; bugetele unităților administrative, liniile și procedurile de atragere a altor surse de finanțare, elementele de bază ale urbanismului ș.a.m.d.
Ce s-a schimbat? Mai multe decât am putea crede. Electoratul, poate mai mult decât clasa politică, dă semne că s-a profesionalizat, că-și identifică mai ușor propriile interese și poate deosebi mai bine ofertele realiste de cele fanteziste. Cetățenii au mai multă experiență democratică și de interacțiune cu economia de piață – iar dacă n-o pot valorifica suficient, este mai mult vina instituțiilor și a sistemului politic decât a lor.
Faptul că milioane de conaționali au văzut cu ochii lor cum merg lucrurile în societățile occidentale se simte. Faptul că unitățile administrative de bază au dobândit mai multă autonomie funcțională și mai mult control al resurselor locale se simte și el. Rolul grupurilor legitime de interes (din mediul de afaceri, din societatea civilă, din mediul confesional etc.) a crescut, la fel și gradul de auto-organizare a comunităților locale, iar acest lucru se reflectă într-o capacitate crescută a electoratului de a se sustrage manipulărilor și de a utiliza pârghiile de control pe care le are (instituțional sau informal) asupra aleșilor.
În același timp, au crescut exponențial mizele câștigării alegerilor. Astăzi, unele mari orașe au, fiecare în parte, bugete de două, trei ori mai mari decât avea un minister mediu cu două decenii în urmă; dar și micile comunități rurale, care acum o generație abia își puteau plăti factura telefonică la sediul primăriei, gestionează acum direct resurse a căror dirijare spre un domeniu sau altul poate avea implicații regionale.
Deloc în ultimul rând, contextul în care se desfășoară în prezent actul de administrare publică locală este radical diferit, afectat de un lanț întreg de crize (financiare, instituționale, medicale, demografice, energetice, geo-strategice etc.), dintre care unele nu dau semne că se apropie de legendara luminiță de la capătul tunelului.
CITEŞTE ŞI: Cod portocaliu de vijelii puternice în Banat
Suprapunerea scrutinului local cu cel europarlamentar a făcut mai vizibil faptul că cetățeanul de rând este mai sensibil decât s-ar fi putut crede la aceste probleme și, instinctiv, mai preocupat să acorde atenție problemelor cu adevărat importante. Iar sensibilitatea cetățeanului de rând contează, acum, mai mult decât altădată pentru cei care vor să-și asume beneficiile (implicit și riscurile) de a sta la butoanele de comandă.
