Pentru această probă olimpică, încă neomologată, cantonamentele ar putea fi organizate, fără probleme, la Timișoara, pentru că urbea de pe Bega dispune de toată logistica necesară.
Lăsând gluma la o parte, modul în care au fost amplasate gardurile de protecție în multe dintre stațiile de tramvai demostrează că cei care au luat deciziile în cauză n-au nici cea mai mică înțelegere a nevoilor și situațiilor în care este pus pietonul potențial pasager.
Dacă utilitatea gardului în sine este mai presus de orice îndoială, faptul că în cele mai multe refugii (al căror peron depășește arareori un metru) este prevăzut un singur punct de traversare contribuie la scăderea gradului de accesibilitate a transportului în comun. Astfel, aici se formează, cu prilejul fiecărei îmbarcări și debarcări, veritabile ambuteiaje umane, care sporesc riscul de accidente la traversare și oferă, nu o dată, locul ideal de acțiune a hoților de buzunare.
Pe deasupra, este de notorietate că transportul în comun din Timișoara, cel cu tramvaiul în primul rând, este practic inaccesibil pentru persoanele cu handicap.
Dar și persoanele valide sunt puse frecvent în situații dificile. Poate cel mai notoriu exemplu în acest sens îl constituie aberația de pe linia tramvaiului 1, de după intersecția cu Calea Lugojului, cel puțin imorală, dacă nu și ilegală, numită ”stație pe carosabil”. Exemple de acest gen se găsesc însă și în buricul târgului. Un cetățean care vine dinspre Piața Victoriei cu gândul să ia tramvaiul spre Iosefin va avea mari șanse să rateze, chiar dacă el se află la doi pași de peron, iar tramvaiul încă n-a oprit în stație: în calea fericirii sale se află două rânduri de garduri.
Desigur, acestea sunt puse acolo pentru protecția sa și pentru fluidizarea circulației, dar într-un mod care-l face pe bietul om să înjure de atâta purtare de grijă: pentru că, astfel, trebuie să piardă cel puțin un minut și jumătate să traverseze pe trotuarul cu Catedrala, încă pe atât să ajungă la colțul Parcului Central și încă 50 de secunde să ajungă, în sfârșit, pe peron, de unde tramvaiul a plecat deja, iar următorul nu se știe când va veni, întrucât panoul de afișaj indică de o jumătate de ceas tot șase minute.
