Până când vremea mai este, cât de cât, prielnică drumețiilor, județul Hunedoara le poate oferi turiștilor posibilitatea unei incursiuni în istoria strămoșilor daci ai românilor de astăzi.
Câteva cetăți amplasate în peisaje de vis, bine ascunse în munți, își dezvăluie tainele celor destul de dornici să ajungă până la ele.
CITEȘTE ȘI: 15 ani de puşcărie pentru tânărul care şi-a ucis iubita
Ar fi de menționat mai multe fortărețe ale dacilor, dar unele sunt, din păcate, mai greu accesibile, cu toate că valoarea lor de patrimoniu este incontestabilă.
Un traseu al celor mai cunoscute cetăți dacice ar trebui să includă Costești, Blidaru și, negreșit, Sarmizegetusa Regia. Accesul din Timișoara se poate face prin Lugoj, Deva și Orăștie, după care se urmează drumul județean DJ705A spre Costești.
În apropierea cabanei turistice din Costeşti, drumul asfaltat se termină, fiind înlocuit de un drum pietruit care continuă spre Grădiştea de Munte.
CITEȘTE ȘI: Maria Grapini a răbufnit după referendum: A fost ca un duș rece. Am cheltuit bani cu drag
În acelaşi loc se află o intersecţie de unde porneşte un drum pietruit spre Dealul Cetăţuie, care trece pe lângă sediul Jandarmeriei Montane.
Traseul drumului este marcat cu pătrate albe care au o cruce galbenă în mijloc. Durata urcuşului este de aproximativ zece minute cu maşina şi 30 de minute pe jos.
CITEȘTE ȘI: Sorin Grindeanu a explodat după atacul la Mitropolitul Banatului: ‘Este de neînţeles, lipsit de substanţă şi bun simţ’
Ultima porţiune a traseului este accesibilă doar pe jos. Intrarea în cetate se făcea prin zona de sud-est, unde sunt concentrate cele mai multe elemente de fortificare.
Drumul antic, care venea din vale, trecea mai întâi prin apropierea turnurilor dispuse pe panta de nord a dealului, amplasate aici tocmai pentru a supraveghea accesul, trecând apoi prin valul de pământ în formă de potcoavă, în zona de est a cetăţii.
Pe platoul superior al cetăţii se aflau două turnuri-locuinţă: unul dispus în extremitatea nordică, iar celălalt în cea sudică.
Ambele aveau parterul construit din blocuri de calcar, continuând apoi pe verticală cu un zid din cărămizi slab arse, pentru acoperiş folosindu-se ţigle masive din lut ars. Între cele două turnuri se aflau, probabil, un foișor de observaţie şi câteva barăci din lemn.
Spre cetatea Blidaru se pornește tot din apropierea cabanei turistice din Costeşti, pe un drum pietruit spre platoul Luncani-Târsa, accesibil doar maşinilor de teren.
Odată trecut podul peste Apa Grădiştii, din stânga drumului porneşte o cărare spre cetatea de la Blidaru.
Durata urcuşului este de aproximativ 50 de minute, prima porţiune fiind cea mai dificilă. Cu o formă aproximativ trapezoidală, cetatea dacică de la Blidaru avea ziduri puternice din piatră, pe traseul cărora au fost dispuse turnuri patrulatere.
Cetatea a fost ridicată în două etape. Întâi s-a ridicat incinta estică, de forma unui trapez neregulat, ce avea la colţuri patru turnuri patrulatere, intrarea făcându-se prin turnul de sud-vest.
Tot în această etapă, cel mai probabil din a doua jumătate a secolului I a. Chr., au fost ridicate două turnuri, unul în interiorul fortificaţiei şi altul în exterior. În etapa a doua, cetatea a fost lărgită spre vest, înglobând turnul izolat din exterior.
Distrugerea cetăţii a avut loc în timpul celui de-al doilea război cu Traian, din anii 105-106 p. Chr. Tehnica aleasă pentru construirea zidurilor este una de inspiraţie elenistică, pe care dacii au adaptat-o propriilor nevoi şi condiţii, rezultatul fiind unul original.
Ca urmare, zidul astfel construit a primit în lucrările de specialitate numele de „murus dacicus”. Un astfel de zid avea lăţimea de circa trei metri, iar înălţimea lui ajungea, probabil, la cinci metri.
Pentru a ajunge la Sarmizegetusa Regia, accesul obişnuit se face pe ruta Orăştie – Costeşti – Grădiştea de Munte.
Din Orăştie porneşte drumul judeţean 705A, până în satul Costeşti, de unde începe un drum forestier amenajat de-a lungul Apei Oraşului şi Văii Albe, lung de 20 de kilometri. Grădiştea de Munte ocupă o poziţie aproape centrală, toate celelalte cetăţi şi aşezări gravitând în jurul său. Amenajarea unui relief montan pentru a-l face adecvat locuirii a necesitat un mare efort.
Aici, dacii au amenajat peste 260 de terase, cele mai multe expuse pe partea sud-estică a dealului, mai însorită.
Unele dintre ele au suprafeţe considerabile (terasa a XI-a, de exemplu, are aproape un hectar), în vreme ce altele au o arie de doar câţiva zeci de metri pătraţi. Aşezarea se întindea pe aproximativ 4,5 km şi era formată din trei părţi principale: fortificaţia, zona sacră şi cartierele civile de vest, respectiv de est.
Densitatea demografică, preocupările de sistematizare a locuirii şi arhitectura monumentală a edificiilor sunt elemente care pledează pentru caracterizarea aşezării de la Grădiştea de Munte drept una urbană.
După atâta umblat, e vremea și pentru un popas. Odihna poate fi asigurată de pensiunile din zona Costești: Popasul Dacilor, Dacica sau Cotiso, unde prețul pe noapte pentru o cameră dublă este cuprins între 120 și 150 de lei.
În general, pensiunile dispun și de restaurante, cu prețuri de circa 20-25 de lei pentru o masă de prânz.
