Nucleul iniţial al actualului cartier Iosefin a fost aprobat în anul 1744. El a fost trasat „la planşetă”, având trei străzi principale: actualele Dragalina, Bolintineanu – Văcărescu şi Pop de Băseşti – Maniu, la sud-vest de Esplanadă – câmpul lat de 948 de metri pe care era interzis să se construiască. Era locuit de germani şi se numea Suburbia Germană sau Noile Maiere Germane.
În 1773 a primit numele de Iosefin în cinstea împăratului Iosif al II-lea, fiul Mariei Theresia. Cartierul a avut un caracter rural până la racordarea Timişoarei la sistemul feroviar al Europei Centrale, în 1857, când s-a construit la nord de acest cartier prima gară a oraşului.
După realizarea mai multor legături feroviare şi amplasarea unor unităţi industriale, Iosefinul s-a dezvoltat rapid în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când au apărut și o mare parte a clădirilor istorice care îl compun.
Din păcate, autoritățile se dovedesc mai preocupate de zona centrală a orașului, iar Iosefinul se arată un cartier destul de neglijat în privința renovării superbelor imobile care așteaptă mâini de meșter pentru a le fi redat farmecul de altădată.
Renovările făcute sunt destul de puține, iar între acestea se remarcă cele două case identice care au aparținut fraților gemeni Nandor și Tamas Csermak, construite în 1907. Inițial, clădirile au conținut apartamente de închiriat, iar străduța dintre ele era o copie a unei cunoscute artere comerciale din Budapesta.
Peste cele două case gemene au trecut două războaie mondiale și epoca socialistă, iar în 2013 turnul uneia dintre ele stătea să se prăbușească. Din fericire, un grup de arhitecți l-a reconstruit, iar la ora actuală „gemenele” arată mult mai bine.
Nu același lucru se poate spune, însă, despre multe dintre clădirile din cartier. Chiar dacă unii proprietari au refăcut acoperișurile, înlocuirea ferestrelor s-a efectuat după reguli care nu se încadrează în procedurile obișnuite de restaurare.
Ramele din plastic alb strică mult din aspect, iar spațiile comerciale de la parter au fost refăcute într-un stil atât de modern încât arată ca… nuca-n perete. Zidurile sunt mutilate cu țevi și contoare de gaz metan, iar centralele au coșurile de evacuare pe fațade.
Unde nu s-au făcut modernizări, casele au intrat într-un proces de degradare care i-ar face să lăcrimeze pe iubitorii patrimoniului arhitectural. Dar, așa departe de centru cum este, considerat cantitate neglijabilă și în privința transportului public, cartierul Iosefin rămâne invizibil pentru autorități, cu toate că are un potențial desebit.
Acesta ar putea fi exploatat inteligent în anul 2021, când le-am putea arăta oaspeților care vor vizita Capitala Culturală Europeană că avem, într-adevăr, cu ce să ne lăudăm.
