Nu doar cei mai cunoscuți dintre noi ne reprezintă, ci fiecare contribuie, după puteri, la mersul – uneori înainte, alteori, înapoi – al țării.
La sugestia cititorilor noștri, inaugurăm o rubrică dedicată oamenilor simpli care, prin munca lor de zi cu zi – sau prin ceea ce fac în afara acesteia – duc națiunea mai departe. ”România la o sută de ani” nu este reprezentată doar de celebrități, este de părere timișoreanul Iustinian Badea, care ne-a sugerat să ne îndreptăm atenția și asupra oamenilor simpli, întrucât fiecare român, prin ceea ce face în domeniul său de activitate, contribuie și este parte a acestui centenar, care e al tuturor românilor, nu doar al vedetelor pe care le vedem aproape în fiecare zi.
Este și cazul unei femei în vârstă care lucrează la magazinul Carrefour situat în mall-ul din Calea Șagului, declarându-se impresionat de faptul că, la vârsta ei, muncește zilnic la raionul de panificație.
Am găsit-o pe Angela Vrapcea la locul său de muncă.
Nici nu se putea altfel, având în vedere că lucrează o normă și jumătate. O femeie de 67 de ani, marcată de vreme și de vremuri.
”Muncesc pentru că, deși am vârsta, nu am vechimea necesară ca să ies la pensie”, mărturisește Angela Vrapcea.
Perioada de tranziție prin care a trecut democrația românească a marcat-o și pe ea, însă în sens negativ.
”Lucram la o patiserie și într-o zi am avut un accident la muncă. Am alunecat și am căzut. Atunci am aflat că ultimii 13 ani am muncit de fapt la negru, că nu aveam carte de muncă”, spune Angela Vrapcea.
Timișoreanca străbate zilnic pe jos, dus-întors, traseul de la serviciu acasă, la capătul orașului înspre Chișoda.
Pentru că e nevoită să recupereze anii, scriptic pierduți, femeia lucrează în regim de opt ore, plus încă altele patru. ”Vreau să acumulez vechime mai repede, să am timp să mă bucur de pensie”, ne dezvăluie doamna Angela.
E o femeie care spune o poveste simplă despre reușita în viață, aceea de a rămâne pozitiv și de a nu te da bătut, indiferent de piedici. Un pion care s-a sacrificat și care așteaptă ca economia României să câștige definitiv partida tranziției.
Astfel de cazuri sau altele asemănătoare ne întâmpină la tot pasul. Trebuie doar să le vedem și, de ce nu, să le împărtășim între noi. Este o ocazie ca fiecare dintre cititori să ne sugereze o poveste de viață, pentru că a izbândi nu înseamnă neapărat să câștigi lupta, ci să poți lupta mai departe. Așteptăm sugestiile dumneavoastră pe adresa de e-mail [email protected], pentru rubrica ”România la o sută de ani – povești simple, oameni deosebiți”.
