Recompensă pentru statornicie… Povestea impresionantă a unui moț care stă, de decenii, într-o localitate din Timiş

Omul se numește Silviu Lombrea. Este moț, dar stă, de decenii, în Giarmata Vii. Am vrut să-i spun, dar nu era propice momentul, cât de mult mi-a plăcut, dovadă că n-am uitat ce mi-a zis de Ziua Luceafărului: ”Domnule, pentru mine în viață cel mai mult contează rugăciunea și poezia”.

Voia să argumenteze, atunci, de ce de aproape un sfert de veac, în fiecare 15 ianuarie, pe propriile spețe, îl sărbătorește, la Giarmata Vii, pe Mihai Eminescu. E lume multă în jur, tocmai ce s-a terminat slujba la biserică, este cu familia, au ceva de făcut repede.

Ne reîntâlnim. Ardeleanul din el nu se dezminte, este îmbrăcat în costum popular, ca și nevasta sa, doamna Elena, are atârnată de umăr o ploscă – atât de frumos ticluită – cu pălincă de cireșe sălbatice. Tot la purtător deține și paharele adecvate. Servește pe oricine îi iese în cale.

În umblătura lui atinsă de atâta omenie, împărțind la fiecare pas licoarea asta rară, costumul popular – cămașa are un secol de când o tot poartă bărbații din neamului lui – este inconfundabil. În mărinima lui nu vrea să treacă pe lângă el cineva și să nu-l cinstească, mai facem câțiva pași, până lângă stauie, singura din satul acesta renăscut.

Este bustul lui Avram Iancu. Domnul Lombrea a ținut să se întâmple asta, el este venit din Apuseni și, ca orice moț, a avrut să aibă ceva de-acasă. Iată, într-o simplă relatare, cum se poate… ivi, uneori, o statuie. Zice domnul Silviu Lombrea: ”Eram, pe atunci, consilier local. Și, cu toate astea, nu a fost ușor sau poate n-am fost eu convingător. Ei bine, susținut și de doamna profesoară Claudia Vlaicu, s-a aprobat proiectul.

Numai că aici nu mai intru în amănunte, bustul a stat câțiva ani, nu mai eram consilier, printr-un subsol. Până anul trecut când, cu sprijinul noului primar, Ionuț Stănușoiu, și el un pui de moț, am finalizat, în sfârșit, demersul…”

Determinat în propria-i dorință, deși i-au trebuit câțiva ani, bărbatului acesta, venit din Țara Moților – și sunt moți și urmași ai lor în Giarmata Vii – se întâlnește, de-acum, zilnic cu Crăișorul. O recompensă pentru consecvență și statornicie! Plus această fotografie!


Contactează autorul la: [email protected]

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Recompensă pentru statornicie… Povestea impresionantă a unui moț care stă, de decenii, într-o localitate din Timiş

  1. Nea Oprișor, zi să mori tu că, pe propriile spețe, îl sărbătorește, la Giarmata Vii, pe Mihai Eminescu. mai puneți mîna pe carte măi băieți ! În special pe cea de Limba Română !

Lasă un răspuns