– Când spui Făget, zici, implicit, și Ion Căliman.
– Nu sunt o reprezentativitate, ci unul dintre oamenii din urbe.
– Rămân la părerea că sunteți reprezentativ pentru loc, toată viața ați trăit-o aici. Și cu folos. Sunteți din Bătești, așezare ce aparține Făgetului.
– Da, am copilărit acolo, școala primară acolo, lucrurile elementare ale ființei umane acolo le-am învățat. Până la treizeci de ani am stat în Brănești.
CITEŞTE ŞI: S-a aflat salariul Preafericitului Daniel! Leafa patriarhului timişean e impresionantă
– Ați făcut liceul în Făget, Facultatea de filologie, secția română-franceză, la Timișoara, de unde, în 1973, v-ați întors acasă. Profesor la școala din satul natal și, ulterior, la liceul unde ați fost elev. Nu ați părăsit locul niciodată. Sunteți un exemplu de statornicie.
-Nu am plecat, deși după absolvirea facultății o puteam face, erau vreo trei tentații, în alte județe, și-n alte munci.
-Nu se poate trece peste izbânzile dumneavoastră în plan cultural. Ați depășit statul de îndrumător, ați fost, vreme de câteva decenii, mentorul celor atrași de creația literară. Dacă acum, în Făget, este un grup de scriitori clar conturat, asta se datorează și activității cenaclului George Gârda, pe care l-ați condus.
CITEŞTE ŞI: Filmare şocantă cu un accident în care un şofer a încercat să evite impactul cu o maşină care a depăşit în curbă (VIDEO)
-Daca ne referim la cenaclu, trebuie să spunem, neapărat, că atunci când s-a înființat, în octombrie 1967, inițial avea numnele de Victor Vlad Delamarina, poet reprezentativ în dialectul bănățean. Un an mai târziu a luat numele de George Gârda, poet important pentru zona noastră, tot în grai, avocat în Făget, cu pregătire universitară în străinătate. El fiind un fel de patron spiritual, un fel de emblemă a zonei Făgetului din acest punct de vedere. Sugestia a făcut-o, cu argumente, poetul și profesorul universitar Virgiliu Șchiopescu care, atunci, era și directorul băncii din Făget.
– Cenaclul a avut de la început adepți?
– La pornire a avut vreo 23 de membri, fondatori, să spunem așa, din oraș și din apropiere, profesori, doctori, oameni de cultură, pictorița Iulia Simu nu trebuie uitătă, folcloristul Cornel Veselău, elevi de la liceu. După ce am absolvit facultatea am început activitatea cenaclului mult mai animată, sub foarte multe aspecte.
CITEŞTE ŞI: Boboteaza, ziua în care sunt sfinţite apele. Obiceiuri şi tradiţii: bărbaţii scot crucea din apă/ Ce să faci ca să îţi meargă bine tot anul
Câțiva dintre cenacliști au debutat în diferite publicații, reușind să tipărim câteva culegeri de poezii.
– Este cunoscută și activitatea dumneavoastră de folclorist.
– Înainte de a deveni student, chiar din familie pot să spun, prin influența deosebită a bunicii mele, a bunicului și a tatălui meu, care aveau voci deosebite, am iubit acest tezaur de cultură al omului de la țară. Apoi, peste această primă dragoste s-a impus relația – imediat după ce m-am angajat la casa de cultură ca instructor metodist- s-a impus, cum zic, influența rapsodului popular Corneliu Vesălau.
Împreună cu el am început să culegem, destul de metodic, piese reprezentative din zonă. De la repertoriul de colinde, minunat, de altfel, cu zeci și chiar sute de variante, la obiceiuri – Câte volume de folclor, tradiții și obiceiuri, ați publicat? – Dacă punem la un loc și monografiile despre câțiva dintre acești oameni ai culturii tradiționale, cum este Cornel Vesălau, pe care l-am amintit sau Achim Penda, se adună peste 20 volume dedicate folclorului din zona Făgetului.
– Dacă tot am ajuns la volume, să ne oprim și la poetul Ion Căliman, Ați debutat la Editura timișoreană Facla, în 1980.
– Da, după ce am câștigat concursul de debut, cu titlul Inițiere în anotimp.
– M-am uita pe fișa dumneavoastră de la Uniunea Scriitorilor dar cred că nu sunt trecute toate aparițiile.
– Nu este actualizată. Sunt cincizeci de volume de poezie publicate, cred, nu le-am numărat, că nu am făcut bilanțul.
– Sunteți extrem de productiv. Scrieți ușor?
– Uneori, foarte ușor, alteori, foarte greu. Depinde de stare.
-Mâine mă întâlnesc, la Dumbrava. cu câțiva copii telentați, care își doresc să fie soloști vocali. Folclorist fiind, vă rog, dar sintetizați, să le dați un sfat.
-Mă bucur că există tineri cu o asemenea deschidere spre tradiția populară, spre cântec.
Sfatul meu este să meargă direct la rădăcini, iar sfătuitorii lor să-i îndrume și să le impună autenticul. Doar acesta ne reprezintă.
– Să recapitulăm: dascăl, timp de patru decenii și jumătate, la cele două școli unde ați fost elev, folclorist, scriitor, gazetar, om al cetății. Toate astea vă definesc un fiu bun al statorniciei.
– Mi-ar plăcea să fiu socotit așa. O statornicie, mai ales, în ceea ce privește ideile și scoaterea la lumină a culturii populare, a culturii tradiționale din zona Făgetului.
Din acest punct de vedere nu am valorificat intergral ceea ce am cules. Mă gândesc, de exemplu, la colinde. Am peste șase sute de texte, dintre care trei sute și ceva nevalorificate. Așa că mai am o speranță..
-Vă doresc, în Noul An, spor în tot ceea ce faceti, cu sănătate.
-Mulțumesc, asemenea, și să ne revedem cu bine aici, în minunata zonă a Făgetului.
