O candidată cu experiența rezolvată din pix a obținut 100 de puncte din 100 posibile la un concurs la stat, în Timișoara

O candidată cu experiența rezolvată din pix a obținut 100 de puncte din 100 posibile la un concurs la stat, în Timișoara

Pe ultima sută de metri a lui 2021, cu câteva zile înainte de Crăciun, Muzeul Național de Artă Timișoara a finalizat concursul anulat într-o primă fază în urma unui articol publicat de ziarul nostru (“Concurs cu dedicație la Muzeul de Artă Timişoara: la relații publice se cer licență în științe juridice și vechime în televiziune!” – 30 septembrie 2021).

Și l-a finalizat într-un mare stil, prin recrutarea unui candidat care a reușit performanța de a obține punctaj maxim (100 de puncte la proba scrisă și tot 100 la interviu) într-un concurs de angajare într-o instituție publică. Nu doar că o asemenea reușită este rarisimă, dar, până la proba contrarie, o putem considera unică.

De curiozitate, am întrebat trei funcționari publici angrenați de-a lungul timpului în zeci de comisii de concurs dacă au întâlnit vreodată un asemenea caz. Răspunsul a fost unanim: niciodată. La rândul nostru, în documentarea făcută pe subiecte ce tratau concursurile pe funcții publice sau contractuale (dar plătite tot din bani publici) în diverse instituții, n-am găsit vreodată un asemenea punctaj.

Opacitate la muzeu, transparență la CJT

Ca atare, după afișarea rezultatelor, l-am rugat, pe WhatsApp (după ce, în prealabil, apelul nostru telefonic a fost respins), pe managerul muzeului, distinsul restaurator Filip Petcu, să ne comunice numele candidatului care a obținut punctajul maxim la concursul pentru ocuparea funcției de execuție inspector de specialitate I la Biroul de comunicare și relații publice, precum și numele membrilor comisiei de concurs. Filip Petcu a citit mesajul și-atât.

Ca atare, l-am contactat telefonic pe Florin Jurca, consilier la Compartimentul de comunicare al CJT, căruia i-am adresat aceeași solicitare. De data aceasta, răspunsul a venit prompt, la 30 de minute de la formularea solicitării, și a sunat așa:

“Numele candidatului la care faceți referire este Cionvică Paula Cristina. Comisia de concurs a avut următoarea componență: președinte: Loredana Lungu, consilier superior, Compartimentul de comunicare al CJ Timiș; membru: Florin Jurca, consilier superior, Compartimentul de comunicare al CJ Timiș; membru: Mihaela Otînjac, contabil șef interimar MNArT; secretar: Lavinia Liță, inspector de specialitate, Compartimentul resurse umane – juridic, MNArT.

În numele membrilor de concurs, putem spune că prestația candidatului atât în cazul probei scrise, cât și a interviului a fost o surpriză plăcută. Probele s-au desfășurat în baza legii și au urmat bibliografia expusă în anunț. Nu poate fi decât o bucurie că Muzeul a câștigat un om care s-a prezentat exemplar la procesul de selecție”.

Chiar dacă scopul ineditului “laudatio” n-a fost atins, apreciem, totuși, efortul… Încurajați de transparența manifestată, am solicitat și subiectele de la proba scrisă, le-am primit și pe acelea, erau trei întrebări din bibliografie, nimic spectaculos. L-am rugat apoi pe reprezentantul CJT să ne mijlocească un dialog cu fericita câștigătoare, doamna Paula Cristina Cionvică, și, din nou, am avut parte de un răspuns pozitiv.

De la științe politice, la îndrumare metodologică

Ca atare, am contactat-o telefonic pe doamna Cionvică, iar în urma discuției am realizat că, deși îndeplinise, pe hârtie, condiția vechimii de minimum șapte ani în specialitatea studiilor superioare absolvite, în realitate, candidata performeră nu acumulase experiența necesară pentru a putea participa la concurs.

Conform spuselor dumneaei, Paula Cionvică (născută Gampe Crăciunescu), originară din Drobeta Turnu Severin, a urmat, în perioada 2002-2006, cursurile Facultății de Științe Politice a Universității București, iar în anul 2007 a avut primul job din carieră:

“M-am angajat la Casa de Pensii, unde am stat vreo 10 luni. Acolo am lucrat la Serviciul de Îndrumare Metodologică, am răspuns la petițiile pe legile speciale de pensionare”. Al doilea loc de muncă a fost tot la stat: “De la Casa de Pensii m-am mutat la Ministerul Transporturilor, la Compania de Drumuri Naționale și Autostrăzi. Acolo nu am dat concurs. Aveau nevoie de oameni în perioada aia și nu mai găseau, am aflat de la cineva și m-am dus la interviu. Acolo am lucrat la Direcția de Comunicare, până la sfârșitul lui 2010, în decembrie”.

Așadar, timp de aproape patru ani, doamna Cionvică a lucrat în două instituții publice pe posturi care nu aveau nici o legătură cu specialitatea în care s-a pregătit dumneaei, științe politice. Nu de alta, dar, consultând site-urile facultăților de profil din București și din Timișoara, am aflat ce posibile ocupații poate avea un absolvent al unei asemenea specializări: legislator, membru al executivului, înalt conducător al administrației publice, politolog, comentator publicist, editorialist, secretar organizație politică, referent administrație publică, consilier organizație politică, cercetător si asistent de cercetare în filosofie, istorie și politologie, consilier afaceri europene.

Zece ani la policlinică

Dar, chiar și așa, să admitem că acești patru ani de experiență pe posturi ce implică diverse forme de comunicare și relații publice pot fi luați în considerare în calcularea vechimii în specialitatea studiilor. Doar că patru nu este egal cu șapte, candidatei Paula Cristina Cionvică lipsindu-i încă trei ani de vechime în branșă pentru a putea fi acceptată la concurs.

Cel puțin asta reiese din ceea ce ne-a povestit doamna Cionvică că a făcut în ultimii 10 ani:

“- M-am mutat în Timișoara (n.r. – după ce a plecat de la Casa de Pensii București, în decembrie 2010) și m-am angajat la o policlinică, <Sănătatea>, unde am făcut de toate, și administrativ, și comunicare, și relații cu publicul, tot ce se putea face, în afară de medical.

– Bun, dar acolo, în afară de a răspunde la telefon și de a programa pacienți, nu aveați ce face pe segmentul de relații cu publicul…

– Să știți că nu e numai asta, sunt și contracte de făcut, sunt și oferte de făcut, sunt baze de date pe care le avea policlinica respectivă pe calculator, sunt tot felul de probleme de zi cu zi pe partea administrativă. N-am lucrat la secretariat, n-am fost la recepție, ci pe partea de organizare.

– Deci, practic, nu ați lucrat pe relații publice și comunicare la policlinică.

– Nu, nu am făcut asta, de aceea mi-am căutat altceva. Eu inițial am zis că stau o perioadă de tranziție, doar că a durat mai mult tranziția…

– Și ați stat la policlinică din 2010 până când?

– Până acum. Doar că, între timp, am mai lucrat în perioada 2014-2016 pe un proiect finanțat din fonduri europene. Asta am lucrat part-time, era vorba de un proiect având ca obiect cursuri de formare pentru șomerii care au terminat studii tehnice. Era un proiect cu o firmă din București, făcut în parteneriat cu Politehnica. Un coleg de-al meu din București, care lucra la firma respectivă, m-a recomandat, că aveau nevoie de un om aici, în Timișoara, și am lucrat pentru ei un an și jumătate în proiectul respectiv.

– Și acum ați aplicat pe acest post pe comunicare și relații publice la Muzeul de Artă…

– Am mai aplicat și înainte, căci, să știți, eu la policlinică n-am vrut să rămân atâta timp, dar am avut și tot felul de evenimente în familie, nuntă, decese, tot felul, am lucrat în proiectul acesta pe fonduri europene și au trecut anii, dar eu tot timpul m-am uitat să-mi caut altceva, că nu era domeniul meu. Dacă voiam medical, mă făceam medic. Am mai dat și alte examene, în timpul acesta, pe la alte instituții, dar n-a fost să fie… Dar de data asta chiar m-am ambiționat aici, mi-a plăcut postul. Și mi-a plăcut și ce am avut de învățat și nici n-a fost așa de greu”.

Așadar, doamna Cionvică a început prin a enumera și comunicarea sau relațiile publice printre activitățile pe care le-ar fi efectuat la policlinică (?!) și a sfârșit prin a recunoaște că, de fapt, nu s-a ocupat acolo cu așa ceva și că tocmai de aceea a plecat, că nu era domeniul dumneaei.

Job în familie

Căutând pe internet, am descoperit că, de fapt, Policlinica Sănătatea în care activase doamna Cionvică (fostă Gampe Crăciunescu) era… afacerea familiei sale, mai precis a tatălui, Francisc Gampe, și a fratelui, Răzvan Gampe Crăciunescu, ambii medici (primul, ORL-ist în Drobeta Turnu Severin, al doilea, oftalmolog în Timișoara). Întrebată direct despre acest lucru, doamna Cionvică n-a avut cum nega evidența.

Până la urmă, nu-i nimic ieșit din comun ca un membru să contribuie la succesul afacerii familiei, nu asta e discuția. Doar că în cei 10 ani petrecuți la policlinica familiei, după cum a recunoscut, Paula Cristina Cionvică nu a avut nici o activitate tangentă cu științele politice ori cu domeniul relațiilor publice și comunicării.

De la director, la “specialist în relații publice”

Totuși, candidata Paula Cionvică a îndeplinit, pe hârtie, condiția vechimii de minimum șapte ani în specialitatea studiilor. Cum? Simplu: fiind afacerea familiei, în momentul în care doamna Cionvică a decis că vrea să se angajeze din nou într-o instituție publică, dumneaei a fost încadrată la policlinică pe funcția în care avea nevoie să acumuleze vechime.

Astfel, conform surselor noastre, deși multă vreme a ocupat postul de director adjunct, ba chiar și pe cel de director general la Sănătatea SRL, în urmă cu vreo trei ani, Paula Cionvică a “retrogradat” pe postul de “specialist în relații publice”. Având la mână patalamaua furnizată de propria familie, doamna Cionvică putea să se înscrie în orice concurs în domeniul respectiv organizat de instituțiile publice. Ceea ce s-a și întâmplat.

Eșecuri în privat, punctaj maxim la stat

Nu știm de ce a insistat Paula Cionvică să se reangajeze la stat, dar am observat că dumneaei n-a prea avut succes în afacerile în care s-a implicat de-a lungul vremii. Ne referim, de exemplu, la firma Smile SRL din Drobeta Turnu Severin, care avea ca obiect de activitate restaurantele și în care a fost asociată împreună cu fratele său, înființată în 2003 și cu activitatea suspendată din decembrie 2015.

CITEŞTE ŞI: Dominic Fritz – Noi l-am ales, el pierde proces după proces

O altă firmă, Twin Flower (comuna Șimian, județul Mehedinți), în care a fost asociat unic, a fost înființată de Paula Cristina Cionvică în anul 2009 și radiată în 2018, obiectul de activitate al acesteia fiind cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor. De asemenea, în februarie 2014, Paula Cristina Gampe (numele de fată al doamnei Cionvică) era prezentată într-un articol de presă drept un nou designer vestimentar care-și face intrarea pe piața de fashion a Timișoarei…

“Updatare” surprinzătoare

Și încă un detaliu interesant: după discuția purtată cu noi, Paula Cristina Cionvică și-a “updatat” pagina de Facebook, la rubrica Studii apărând, dintr-odată, mențiunea că “a studiat la Universita degli Studi di Torino, Facolta di Scienze Politiche” în perioada 2003-2005, mențiune inexistentă până în acel moment. N-am înțeles de unde și până unde au apărut aceste studii din Italia, din moment ce, între 2002 și 2006, dumneaei își tocea coatele pe băncile Universității din București, dar n-am mai deranjat-o cu alte întrebări…

Foto: Facebook / Paula Cristina Cionvica


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

5 Comments
Ham ham 10 ianuarie 2022
Poza o recomanda pe doamna ! Cine stie ce politruc o testeaza pe distinsa doamna . Era pacat sa nu se stabileasca la Timisoara unde sunt toti concetatenii ei opariti .
Andreea Marcu 10 ianuarie 2022
Va intreb, ce ascunde de fapt acest articol? Din seria “ sa distrugem imaginea institutiilor publice” , domnule Ciprian Brindescu din nou. Ati legat acest articol, mizer de altfel, de numele unei familii de medici, de oameni culti care au realizat pe propriile forte fizice si INTELECTUALE multe, peste medie. Oare de ce Paula, fosta GAMPE, actuala Cionvica nu ar fi putut face asta? Doar pentru ca poarta numele unei familii potente financiar? In Romania zilelor noastre, inca exista meritocratie domnule ziarist. V-ati legat de niste lucruri fara nicio noima, ascunzand, voit, meritele acestei doamne, PAULA, atat! Nu ati specificat notele luate de acestea in concurs ( 10- ambele probe), nu ati specfiicat nota de admitere la facultate a Paulei - 10 si nota de absolvire 9.50. De asemenea nu ați specificat de bursa de studiu în Italia. Intr-un domeniu in care nu activati nu cred ca sunteti in masura sa va dati cu parerea referitoare la calificarea acesteia din punct de vedere al experientei cu atat mai mult cu cat nu ati avut grad de comparatie cu ceilalti candidati. Din cunostinta mea, dintr-un nr de candidati, se alege cel care indeplineste cele mai multe criterii si nu doar unul, si ca omul de rand sa inteleaga daca PAULA se califica sau nu, cu transparenta cu care vreti sa fie calificati acest articol, trebuia sa cunoastem si restul candidatilor. Aveti un articol fara cap si coada, evidentiat doar de lupta continua cu institutiile statului, cu anumite persoane care nu doresc sa fie associate cu numele si activitatea dumneavoastra.  
Daniel Greu 10 ianuarie 2022
Adevărul este că doar uitându-ne la poză, putem estima unele competențe. Pe unii (unele) se vede de la distanță și cred că doamna s-a orientat bine.