„Nu se mai găsesc oameni dispuşi să muncească la oi”. Baciul bănăţean se plânge că Mioriţa nu mai face mare brânză

Nu sunt puţini proprietarii de oi din judeţul Timiş care se plâng, şi nu de azi sau de ieri, că afacerea merge din ce în ce mai greu.

Instabilitatea pieţei şi criza de personal sunt cauzele pe care le invocă oierii pentru scăderea rentabilităţii afacerii şi unii dintre ei chiar şi-au restrâns efectivul de animale.

Bunăoară, Dumitru Sterp, din comuna Bara, deţine împreună cu fratele său o exploataţie cu circa o mie de ovine. Un număr mare, într-adevăr, însă pentru familia sa au fost şi timpuri mai bune.

E criză mare de ciobani

     „Am preluat exploataţia când a murit tata, în urmă cu cinci ani. Aveam atunci 2.500 de oi, dar a devenit din ce în ce mai greu să le ţinem şi la ora asta sunt doar o mie. Nu se mai găsesc oameni dispuşi să muncească la oi.

Înaintem, dacă mergeai în gară săreau pe tine o grămadă care voiau să se angajeze. Acum, nici vorbă. Cu toate că sunt dispus să le satisfac pretenţiile, adică să le dau bani frumoşi, ţigări – şi nu de orice fel, că pretind din alea fine – şi le mai asigur şi mâncarea, nu găsesc oameni pe care să mă pot baza!

Pleacă repede, nici programul nu le place, că e grea munca şi se satură. Unii îşi iau oi şi se apucă de treabă pe cont propriu”, se plânge acesta.

Pe lângă faptul că nu-şi găseşte ciobani, Dumitru Sterp se confruntă şi cu probleme de desfacere. „Nu avem siguranţă că are cine să ne cumpere marfa. Facem brânzeturi, dar uneori nu are cine să ni le cumpere. La laptele crud, de asemenea, a scăzut preţul la numai 2,60 sau cel mult 2,80 lei litrul. În urmă cu trei ani vindeam laptele cu cel puţin trei lei.

Nu doar eu mă plâng, ci mulţi alţi proprietari de oi şi pot să garantez că foarte mulţi vor lua în anii următori decizia de a-şi reduce numărul de animale, pentru că nu mai fac faţă condiţiilor tot mai grele”, susţine tânărul crescător de animale.

„Scădem efectivul, nu avem ce face”

    În aceeaşi zonă din judeţ îl întâlnim pe Nelu Cosmin Popovici, din Ohaba Lungă. Tot un tânăr, având 31 de ani, dar, precum confratele său din Bara, a lăsat-o şi el mai moale cu oile. „Am avut o sută, împreună cu tata, dar am rămas cu numai 60.

De vreo doi ani scădem efectivul, nu avem ce face. Cea mai mare problemă este că nu găsim oameni cu care să lucrăm. Nici tinerii de aici din comună, după ce ies de pe băncile şcolii, nu vor să se bage în agricultură şi preferă să facă naveta la fabricile din Lugoj”, susţine Nelu Cosmin Popovici, unul dintre tinerii fermieri a cărui afacere cu oile scârţâie serios de la o vreme încoace.

În cazul său, problema nu e foarte gravă, căci e implicat şi în legumicultură, activitate care-i aduce un venit mulţumitor, însă tânărul agricultor ne confirmă că afacerea cu oile scârţâie serios în toată zona sa.

Trebuie spus că sectorul ovinelor a înregistrat o creştere foarte puternică la nivelul judeţului Timiş, în ultimul deceniu. Prin 2007, când în urma intrării României în Uniunea Europeană au început să se acorde subvenţii substanţiale pe cap de animal, erau înregistrate circa 300.000 de oi în Timiş.

Ulterior s-a ajuns la peste 800.000 de oi declarate la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, dar numărul real ar putea fi de circa un milion, ştiut fiind faptul că se subvenţionează doar exploataţiile cu un efectiv mai mare de 50 de capete.

S-a atins, în cele din urmă, un prag critic şi pe piaţa laptelui şi brânzeturilor de oaie, dar şi la o criză acută de ciobani, ambele fiind probleme greu de rezolvat de către proprietarii de ovine din Banat.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns