Iubirea dintre Poli și Rapid, pusă în fața unui perfid test de fidelitate

Spiritul Rapidului și cel al lui Poli au mers, decenii la rând, pe același drum, iar lumina lor incandescentă a însemnat un glorios steag de luptă care a fluturat semeț pe portativul cinstei, al onoarei și al fair-play-ului.

A fost, dacă vreți, o bine-venită regrupare de forțe curate împotriva unor nedreptăți și chiar a unor demonstrații de forță pe care, cu sfidare și aroganță, echipele departamentale nu ezitau să ni le expună. Iar acel frumos și curat slogan ”Poli și Rapid se iubesc la infinit” era cântat cu multă ardoare atât în Giulești, cât și pe arena timișoreană.

Cu siguranță, frumoasa poveste de amor ar mai fi continuat mult și bine dacă un destin nemilos n-ar fi aruncat acum cele două cluburi într-o mlaștină perfidă din care scapă doar cine (mai) poate. Și totul, sub pălăriile de carton ale celor două foruri, LPF și FRF, care ar trebui să împartă dreptatea după cele mai riguroase litere de regulament.

Cum e posibil ca, la ora prânzului, Rapidul să fie pus la colț în cel mai drastic mod posibil, pentru ca, spre seară, la insistențele unor dubioși purtători de opinie sau în spiritul unei frumoase dar zbuciumate istorii – pe care, fără îndoială, o respectăm la adevărata ei valoare – gruparea de lângă ruinele Grantului să redevină compatibilă cu primul eșalon?

Să fim bine înțeleși, nu dorim răul altora și cu atât mai puțin al Rapidului, dar litera legii trebuie respectată dacă nu vrem să intrăm din nou în ghearele ascuțite ale anarhiei.

S-a repetat cu o obsesie bolnăvicioasă că Giuleștiul merită să joace în prima ligă, pentru că și-a câștigat acest drept pe teren, cu sudoarea sufletului. OK, de acord, dar până la un anumit punct.

Să nu ne fie cu supărare, dar, cu câțiva ani în urmă, și Poli și-a cucerit, tot cu suferință și sacrificii, dreptul de a evolua în Liga Campionilor, iar aceiași federali, care astăzi ezită într-un mod incalificabil să aplice regulamentul, ne-au amputat fără remușcare sentimentele și a trimis echipa-fanion a Timișoarei să se ia la întrecere cu Damila Măciuca, Unirea Tărlungeni și Șoimii Pâncota, deși pe malurile Begăi ar fi putut fi oaspeți milionarii de la Real Madrid, Bayern Munchen sau Manchester United.

Am suferit, am înghițit în sec, ne-am scuipat în sân și ne-am purtat crucea cu demnitate, chiar dacă și astăzi mai suspinăm după acea perioadă de vis și după acea echipă frumoasă care cu greu se va mai putea naște vreodată la Timișoara.

Așadar, luni, 25 iulie, forul fotbalului românesc va trebui să ia una dintre cele mai dificile decizii din istoria lui recentă. Va avea oare tăria să pună piciorul într-un prag, ce-i drept, destul de alunecos și cu destule capcane, sau se va dovedi un soldat laș pe câmpul de luptă? Oricare ar fi însă răspunsul, infinitul iubirii dintre Poli și Rapid nu mai e chiar atât de departe…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns