– Ne aflăm înaintea unui nou început pentru baschetul masculin timişorean. Echipa este nouă, în aceste zile se „sudează” în cadrul unui stagiu de pregătire ce se desfăşoară la Buziaş. Cum vedeţi următorul sezon?
– Într-adevăr, este un nou început, avem o echipă nouă, deşi nu doream să se întâmple acest lucru. În ultimii ani am avut un lot destul de omogen şi de bun pentru nivelul Ligii Naţionale şi mi-aş fi dorit să păstrăm cât mai mulţi jucători din fostul lot.
CITEȘTE ȘI: Elena Udrea, pictorial într-o revistă. Cum arată însărcinată
Din păcate, băieţii nu au mai avut încredere în ce va urma, toată lumea cunoaşte problemele pe care le avem. Echipa este nouă în proporţie de 90 la sută.
În trecut vorbeam despre faptul că 80 la sută dintre jucători sunt aceiaşi, în această vară s-au cam inversat procentele. Echipa arată bine, pe o parte dintre băieţii îi cunoşteam deja.
Suntem mulţumiţi raportat la etapa în care ne aflăm. Sperăm că echipa se va omogeniza cât mai repede posibil, pornim la un nou drum.
– Cât de mult contează stabilitatea financiară în contextul creării unei echipe noi?
– Din păcate, stabilitatea financiară a ajuns la Timişoara cel mai important aspect. Este o cutie a Pandorei pe care tot evităm să o deschidem, însă tot acolo ajungem.
CITEȘTE ȘI: Atac cu pistolul asupra unui tren care circula pe ruta Reşiţa – Timişoara. Oamenii s-au aruncat panicaţi pe jos
Oamenii încep să nu mai aibă încredere, problemele din trecut ne-au afectat nu doar pe noi, cei din secţia de baschet, ci şi pe ceilalţi şi atârnă tot mai greu. Ne-a fost greu să convingem jucători să vină la Timişoara întrucât cei care au plecat au vorbit cu cei aflaţi pe lista noastră.
Se cunosc între ei şi a trebuit să le explicăm celor pe care i-am adus cum stau lucrurile.
Le-am spus că pornim împreună la un drum şi să se aştepte şi la lucruri mai puţin concrete. Aceasta este situaţia, probleme sunt la nivelul întregului oraş, nu doar la clubul nostru.
Eu sunt de obicei foarte optimist, însă de această dată tind să fiu puţin pesimist pentru că vom avea un sezon foarte greu din toate punctele de vedere. Sperăm ca echipa să nu fie afectată de aceste probleme.
– Aţi umblat şi la plafonul salarial?
– Da, am umblat şi la plafonul salarial. Pot să spun că salariul cel mai mare pe care îl avem acum în cadrul grupului de jucători echivalează cu cel mai mic salariu din ultimele două sezoane.
Am redus drastic salariile ca o măsură preventivă la ceea ce va urma. Sperăm să vină la timp acei bani puţini pe care îi aşteptăm.
Altfel, ar putea apărea nemulţumiri în rândul jucătorilor şi ei nu vor mai putea să îşi vadă de treabă.
– Dacă aţi fi putut să faceţi dumneavoastră împărţirea banilor pe secţii cum aţi fi procedat?
– Am mai vorbit despre acest lucru, nu vreau să înţeleagă nimeni greşit. Îi respect pe colegii mei de la handbal şi de la rugby, am spus doar că nu am înţeles modul în care au fost împărţiţi banii.
A fost doar o nelămurire pe care am avut-o, nu o răutate pentru a pune mai multă presiune pe ei, pentru a le face rău.
Nu asta am intenţionat! Cert este faptul că de la începutul acestui SCM noi, cei de la baschet, suntem cei mai defavorizaţi.
Nu am înţeles criteriile de împărţire a banilor, dar mergem înainte în formula actuală. Foarte important este ca acei bani puţini pe care îi primim să vină la timp.
– Vechile probleme încă vă dau bătăi de cap…
– Probabil că în următorul sezon ele vor deveni şi mai apăsătoare.
După cum ştiţi, decizia Tribunalului de Arbitraj Sportiv a fost suspendată de Tribunalul Suprem Elveţian, iar în zilele următoare vom primi un răspuns.
Noi am cerut să plătim doar perioada în care jucătorii au stat la Timişoara, dar unii dintre ei au solicitat achitarea contractelor întregi.
Vom face tot posibilul pentru a rezolva această problemă din fonduri private, însă pentru acest lucru avem nevoie de oameni care să fie lângă noi, să ne ajute.
Am întâlnit o mare reticenţă la nivelul oamenilor cu bani din acest oraş. Observ că ei au părăsit sportul timişorean.
Nu mă refer strict la baschet, ci şi la handbal, rugby şi fotbal. Parcă tot mai puţină lume este interesată de fenomenul sportiv.
Lucrurile s-au schimbat în ultimii doi ani şi nu în bine, totul tinde să meargă spre rău. Oamenii nu mai sunt atraşi de sport.
Cei cu care am discutat erau departe de subiect, nu ştiau pe ce loc ne-am clasat, unii ne-au confundat cu Timba, a trebuit să le dau detalii de la zero, nu ştiau nimic despre echipă.
Suntem în contact cu mai multe persoane, sperăm să se concretizeze ceva.
Asta ar fi salvarea noastră! Dacă nu vom reuşi să închidem socotelile cu trecutul criza la secţia de baschet se va accentua.
– De câţi bani aveţi nevoie pentru a stinge datoriile?
– Înainte ca tribunalul să suspende decizia BAT, suma era undeva la 140.000 de euro. Noi sperăm să o înjumătăţim, este mult exagerată.
Sunt jucători care au cerut contracte întregi deşi au semnat la plecarea din club acorduri de reziliere pentru cele două salarii pe care le aveau de primit pentru perioada pe care au petrecut-o la Timişoara.
– Ca manager, cum consideraţi că este bine să fie structurat bugetul unui club pentru a fi asigurată stabilitatea financiară?
– Ar fi ideal ca 80 la sută din buget să vină din mediul privat şi restul din bani publici.
În contextul actual, lumea este reticentă şi nu înţeleg de ce. Parcă a dispărut pasiunea pentru sport la nivelul întregii ţări…
Se joacă în săli şi pe stadioane goale.
– Care credeţi că este soluţia pentru ca oamenii să se întoarcă în sălile polivalente şi pe stadioane?
– Totul porneşte de la infrastructura sportivă. Nu vreau să fiu înţeles greşit, dar trebuie să spun că stăm foarte rău la acest capitol.
Sunt şapte-opt echipe într-o sală din anii ’60.
Pe stadion, la fel. Sunt trei echipe care joacă pe o arenă din aceeaşi perioadă. Este păcat, pentru că Timişoara are potenţial şi merită o infrastructură sportivă la un alt nivel.
Lumea ar fi mai aproape de echipe într-o sală nouă şi pe un stadion nou.
Pe de altă parte, marele avantaj al oraşelor mai mici decât Timişoara este că nu au multe echipe şi lumea se îndreaptă spre cele existente.
În urmă cu şapte-opt ani cei din Oradea veneau la noi în sală şi îşi făceau poze, se bucurau de atmosfera din sala „Olimpia”, erau fascinaţi de publicul timişorean.
Acum este invers, am ajuns să admirăm noi publicul din Oradea.
– În condiţiile unui buget mai mic pentru sezonul viitor au mai existat discuţii despre obiectiv?
– Bugetul este mai mic pentru că ne-am impus să mergem la un alt nivel în noul sezon. În prima fază ne-am propus să ajungem în grupa locurilor 1-6 şi să vedem apoi ce se va întâmpla în play-off.
Foarte important este să ajungem în această grupă.
Realist vorbind, suntem departe de patru echipe din campionat, dar asta nu înseamnă că nu vom încerca să ne batem cu ele.
Oradea, Cluj-Napoca, Sibiul şi Piteştiul sunt, din punctul meu de vedere, în careul de aşi al Ligii Naţionale.
Apoi urmează Craiova, Steaua, Dinamo şi noi. Ca buget, ne clasăm undeva în zona locurilor 7-8, însă sportiv sperăm să fim mai în faţă.
Aş vrea să fac un apel la oamenii de afaceri din acest oraş. Dacă au disponibilitate, îi aşteptăm alături de noi. Suntem una dintre echipele de tradiţie din această ţară, avem o continuitate de 31 de sezoane în prima ligă, nu am retrogradat niciodată şi avem performanţe notabile în ultimii 10-12 ani, cu finale de campionat şi de cupe, dintre care două au fost câştigate.
De asemenea, suntem echipa din Timişoara cu cea mai veche participare în competiţiile europene. Această formaţie merită mai multă atenţie, a ţinut oraşul Timişoara la un nivel destul de ridicat în plan sportiv. Îi rog pe oamenii de afaceri locali să vină alături de noi pentru că vom avea un sezon de cumpănă dacă ne gândim la datoriile din urmă.
Dacă decizia tribunalului elveţian nu ne va fi favorabilă vom avea de plătit o sumă importantă.
Ne-ar ajuta foarte mult să reuşim să strângem aceşti bani din mediul privat, este singura şansă să scăpăm de datoriile din trecut.
