1 Mai, o celebrare a făuririi propriului viitor
Instituită în 1886, pe vremea când nimeni nu bănuia că o mare parte a lumii va ajunge să experimenteze comunismul – un regim totalitar care a confiscat o vreme această sărbătoare – Ziua Internațională a Muncii nu este, așa cum multe voci influențate de propaganda bolșevică încearcă încă să ne convingă, o manifestare a luptei de clasă, ci, dimpotrivă, o pledoarie pentru etica muncii.
Marx însuși (care, în treacăt fie spus, a afirmat în 1905, la New York, că nu se recunoaște în ceea ce alții au numit marxism) a vorbit despre plusvaloarea generată de muncă în contextul organizării economiei pe baza capitalului și liberei inițiative, fără nici o legătură cu relațiile neofeudale resuscitate de economia dirijistă de tip comunist.
Chiar așa stând lucrurile, cei care se întreabă dacă se mai poate vorbi de valoarea economică a muncii astăzi, când piața este remodelată dramatic de apariția a noi și noi tehnologii, nu o fac cu totul lipsit de temei.
Sunt, deja, două generații (în țările din prima linie a inovării economice, nu la noi) de când procese precum robotizarea și informatizarea par să împingă factorul uman tot mai aproape de periferia pieței, în domenii din ce în ce mai diverse: munca fizică, testarea, proiectarea, planificarea și relațiile cu clienții, analiza de piață ș.a.m.d.
La o privire mai atentă, însă, se poate observa că omul este tot acolo, nemijlocit implicat în activitate, că robotizarea și informatizarea creează salturi uriașe de productivitate, dar nu pot substitui prezența umană, decizia, controlul, inovarea și creația propriu-zisă. Rolul omului în procesul de producție s-a schimbat, cum de altfel s-a schimbat și în alte momente-cheie ale evoluției civilizației: bunăoară, acum mai bine de trei secole, când inventarea motorului cu aburi a declanșat ceea ce s-a numit revoluția industrială.
Ceea ce s-a schimbat cu adevărat este natura muncii, nicidecum implicarea umană. Un adevăr pe care marii doctrinari ai economiei globale îl știu și-l afirmă fără rezerve: munca, activitatea care generează plusvaloare în economie, include (ceea ce Marx nu avea cum să observe la vremea sa, iar ideologia bolșevică s-a temut să recunoască) și antreprenoriatul, și creația.
Ca atare, o Zi Internațională a Muncii va continua să-și aibă semnificația sa și în prezent, și într-un lung viitor predictibil. Să ne bucurăm, așadar, de sărbătoarea de 1 Mai, cu mulțumirea de sine a omului care înțelege că este singur făuritor al propriului viitor.
CITEŞTE ŞI: Elevi din Timiș, premiați la etapa națională a Olimpiadei de Limbi Romanice
Sursa foto: ProPolitica
