Viaţă de copil… În Timişoara, mai mulţi prichindei numesc „acasă” locul unde sunt duşi de părinţi lunea şi luaţi vinerea

„Problemele apar de obicei seara, când după alţi copii vin părinţii, iar după ei nu vine nimeni. Cu timpul, intervine obişnuinţa… Din păcate, tot ce li se întâmplă în copilărie îi va afecta în viitor”, spune Daniela Raţ, educatoare în cadrul Grădiniţei cu program săptămânal nr. 1 din Timişoara. Este singura unitate de învăţământ din urbe unde copiii pot fi lăsaţi de luni dimineaţa şi luaţi acasă vineri seara.

Mulţi micuţi provin din familii bune

În urmă cu câţiva ani, cei mai mulţi copii înscrişi la această grădiniţă proveneau din familii sărace, care preferau să le ofere micuţilor un trai mai bun la grădiniţă decât o viaţă chinuită acasă. Acum, lucrurile s-au schimbat. Foarte mulţi copii provin din familii bune, ai căror părinţi lucrează însă până târziu. „La programul săptămânal avem înscrişi cam 90 de copii. Dintre aceştia, circa 10-15 la sută rămân până vinerea. Ceilalţi sunt luaţi de părinţi pe la ora 19 sau 19,30”, spune Florica Lupuţ, directoarea Grădiniţei cu program prelungit nr. 14, de care aparţine unitatea săptămânală.

„Se lipesc de tine şi nu-ţi mai dau drumul”

„Când am am venit eu aici pentru prima dată şi am cunoscut copiii de la program săptămânal, am fost uimită cât de repede s-au lipit de mine. De fapt, se ataşează de orice persoană. Simt nevoia să fie luaţi în braţe, şi, odată îmbrăţişaţi, nu-ţi mai dau drumul”, spune Florica Lupuţ.

Un trai decent pentru unii dintre ei

Cazurile sunt diverse, de la copii săraci, care acasă nu au minimul de confort, iar la grădiniţă au tot ceea ce-şi doresc, mai puţin sărutul mamei seara, la copii care au o relaţie mai rece cu părinţii, pentru că aşa le este firea acestora din urmă. De-a lungul timpului, doi tătici singuri şi-au înscris copiii la această grădiniţă. Unul dintre ei nu avea nici maşină de spălat rufe acasă, avea o situaţie precară şi a ales această modalitate spre binele fetiţei. Celălalt regretă în fiecare clipă că nu este alături de băieţelul său. A încercat să-l ia cu el la lucru, în turele de noapte, însă copilul nu a rezistat, aşa că a decis să-l ducă la grădiniţă, la program săptămânal. Cel din urmă îşi sună băiatul din două în două seri şi se interesează de el. Alţii, spun educatoarele, îi lasă acolo ca pe nişte bagaje: „Nici nu se interesează de micuţi şi când vin vineri să-i ducă acasă, nu sunt prea entuziaşti”.

Copii în plasament la grădiniţă săptămânală

Anii trecuţi, la unitatea de învăţământ preşcolar cu program săptămânal a fost adus un copil aflat în plasament la un asistent maternal. Educatoarele nu au înţeles cum de s-a putut întâmpla aşa ceva, cât timp cel care ia în plasament un copil primeşte bani pentru a se ocupa de el şi a-l întreţine. „Serviciile de la Direcţia pentru Protecţia Copilului nu prea îşi fac treaba. Din când în când, aceşti copii trebuie verificaţi, numai că acest lucru nu se prea întâmplă…”, spune una dintre educatoare.

Dorul de părinţi….

„Sunt copii care se înseninează când vin părinţii după ei, dar sunt şi copii care nu reacţionează în vreun fel anume când îşi văd părinţii. Fiecare este construit altfel”, spune Daniela Raţ. Mulţi dintre ei suferă, simt lipsa părinţilor, pe care nici o educatoare ori supraveghetoare nu o poate compensa. Din păcate, însă, se obişnuiesc şi consideră că aceasta este starea de normalitate.

Se lucrează în schimburi

Pentru a avea grijă de prichindeii de la grădiniţa cu program săptămânal, educatoarele lucrează în trei schimburi, iar supraveghetoarele şi o asistentă au şi tură de noapte. Costul grădiniţei, atât la program prelungit, cât şi la program săptămânal, este de 9 lei pe zi. Îşi permit acest lucru datorită creativităţii bucătăresei, care a decis să prepare desertul pe care îl primesc copiii la prânz în loc să îl comande, aşa cum se întâmplă în majoritatea grădiniţelor din Timişoara.

”Poli II” a șutat cu stângul

Spre exemplu, în timp ce alţi copii primesc câte un corn cu ciocolată, o banană sau chec, cumpărate din magazine, cei mici din Grădiniţa 14 au parte de prăjitură cu brânză dulce, plăcintă cu mere, salam de biscuiţi ori cornuleţe cu rahat. „Unii sunt mofturoşi, alţii nu sunt, depinde de fiecare. Oricum, felul lor preferat este şniţel cu piure de cartofi. Cu toate acestea, noi avem în fiecare zi alt meniu”, spune Carmen Popi, bucătăreasa care le pregăteşte, zilnic, masa copiilor de la program săptămânal. Un merit îl are şi fundaţia „Hilfe fur Kinder”, care colaborează cu reprezentanţii grădiniţei şi sprijină, prin plata mesei, copiii proveniţi din familii defavorizate.

Scara care nu duce nicăieri

În anul 2008, la grădiniţa cu program săptămânal au început lucrări de mansardare, pentru că spaţiul era insuficient. În cele din urmă mansardarea a fost făcută, numai că, la fel ca în povestea cu Păcală, scara care trebuia să ajungă ultimul etaj nu a mai fost realizată. Directoarea grădiniţei a depus mai multe memorii la Primăria Timişoara în speranţa că cineva va veni şi va rezolva problema, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns. „E vorba de trei săli care ar fi trebuit să fie la mansardă. În aceste condiţii, copiii noştri iau masa în holul grădiniţei, în două ture, pentru că spaţiul nu e suficient”, a precizat Florica Lupuţ. Grădiniţa este una cu totul aparte faţă de altele din Timişoara, aici există grupe de română, germană şi sârbă.

Articol scris de ANCA TOMA şi SIMONA VASI

0 Comments

No Comment.