Sătenii din comuna Secaș, a doua cea mai puțin populată din județul Timiș, continuă să își ducă viața la fel ca și cei de dinaintea lor.
Doar asfaltul nu cadrează cu tihna de aici. E însă bine-venit, pentru că oamenii trăiesc în prezent, iar caracteristica acestuia este modernizarea, uneori debordantă.
Rămâne însă pitorescul locului. Căsuțe ca din poveste cu rondouri de flori și pruni încărcați cu rod la strada „județeană”, adică principală, pe unde trece șoseaua.
Îmbucurător este și faptul că asfaltul a dat un impuls și construirii de case noi. De altfel, pe strada de care vorbim am văzut o casă în curs de construire și o alta care era anvelopată, după standardele eficienței energetice de astăzi. Partea pitorească este o întâmplare care se repetă zi de zi.
De după culmea dealului care urcă spre biserică, a apărut o mică alăturare de văcuțe care călcau apăsat pe asfalt. Acest grup era mânat de un bărbat și o femeie. După ce s-au apărut în mărime naturală, am fi putut avea impresia că efectivul de animale le aparține.
Dar, la intersecția de la biserică, femeia a mânat trei în dreapta, pe ulița care urcă prin fața sfântului lăcaș. Ei i s-a alăturat un vârstnic, semn că una dintre vaci era a lui.
Bărbatul și-a continuat drumul pe strada principală. După primărie însă a rămas cu doar una dintre văcuțe, celelalte două s-au îndreptat singure spre trotuarul din dreapta. Curând, privitorul a pierdut din imagine și oameni și animale. De la primar am aflat că în toată comuna în care trăiesc vreo 370 de suflete în patru sate, două aproape depopulate, mai există în prezent doar 20 de văcuțe. De modernizare, însă, se bucură și ele…
