Timișoara, un oraș ostil pietonilor

Tot mai aglomerat și mai poluat de caii-putere ai autovehiculelor, orașul de pe Bega pare să se zbată într-o mare aglomerație, pe care leacurile cu infrastructură nu reușesc să o mai vindece.

Nici nu-i de mirare, pentru că însuși primarul Nicolae Robu anunța acum câteva luni că în Timișoara sunt înmatriculate 116.029 de autoturisme, cărora li se pot adăuga, fără teama de a greși, alte 20-25.000 aparținând cetățenilor proveniți din alte județe, dar trăitori în capitala Banatului. Ar fi o mașină la 2,55 locuitori, un grad de motorizare care ne aduce, în opinia primarului Nicolae Robu, pe locul fruntaș în țară.

Dacă mergem cu încetinitorul, ne sufocăm – ar fi strategia primăriei în acest sens. Partea pozitivă rămâne că lucrurile se mișcă, bulevardele și pasajele se lărgesc, podurile vor fi reabilitate și vor avea câte o bandă în plus. Totuși, parcă nu este suficient.

Pietonii, ultimii oameni?

Mersul pe jos rămâne cel mai firesc mijloc de locomoție al omului, dar acesta nu pare să fie pe placul mai-marilor orașului, care, desigur, se deplasează exclusiv cu autoturismele.

Abia după șase ani de când s-a schimbat conducerea primăriei s-a anunțat că va începe o campanie de reparare a trotuarelor, de parcă celor de pe Bd. Loga nr. 1 li s-ar fi luat un văl de pe ochi și nu ar fi observat noroiul cu urme de beton care ține loc, în multe cazuri, părților din stradă rezervate celor care circulă pe jos. Mai bine mai târziu decât niciodată, dar până acum unde ați fost?

În plus, o strategie la modă este aceea de a desființa trecerile pentru pietoni, cu justificarea fluidizării traficului. În perioada 2012-2017 au fost desființate 12 treceri de pietoni.

Transportul în comun, mai bine nu

Pentru evitarea aglomerației de pe străzi, o soluție potrivită ar fi transportul public. Din păcate, timișorenii nu se pot baza nici pe acesta, pentru că, pur și simplu, nu face față sau nu este organizat eficient. Pe unele linii abundă mijloacele de transport, pentru altele trebuie să aștepți zeci de minute, iar după anunțurile de pe panourile electronice nu te poți lua.

Cei care trebuie să ajungă la ore fixe la locurile de muncă sau la școală riscă zilnic să întârzie. Singura consolare o constituie că aceeași neplăcere o pot avea și persoanele care se deplasează cu autoturismele personale, doar că pe bani mai mulți.

Soluția bicicletelor, încă la început

Rapid și nepoluant se mai poate circula și cu bicicleta, dar nici aici nu s-au făcut prea mulți pași înainte. Există acele biciclete care pot fi utilizate gratuit în stațiile RATT, dar, în privința pistelor mai e mult de lucru.

Nu există trasee sigure pentru bicicliști, care să ducă din cartiere spre centrul orașului, să știe omul că se urcă pe bicicletă în Calea Șagului, de exemplu, și poate ajunge până în zona centrală, fără să dea peste pietoni și fără să fie nevoit să circule pe carosabil, punându-și viața în primejdie.

Strategia nu se întrevede

Poate că ar fi nevoie de ceva mai mult decât să lărgim străzi de dragul șoferilor, de parcă numai ei ar exista în Timișoara. Poate ar trebui să afle mai-marii urbei că a merge pe jos, cu bicicleta sau cu troleibuzul nu este o dovadă de sărăcie, ci una de respect pentru mediu și pentru sănătate.

Cel puțin așa se spune prin Europa, în ale cărei mari orașe mijloacele de transport în comun sosesc în stații din două în două minute, pistele de biciclete sunt numeroase și respectate, iar despre trotuare nu putem spune decât că se poate circula comod pe ele și cu tocuri de zece centimetri.

Strategia pentru transport nepoluant ar trebui să depășească faza discursurilor și în Timișoara, pentru că, în caz contrar, chiar ne vom sufoca.