Surprize-surprize în cazul unei celebre șmecherii imobiliare din Timișoara și un anunț șoc: “I am out. Sper să fiți mulțumit!”

Surprize-surprize în cazul unei celebre șmecherii imobiliare din Timișoara și un anunț șoc: “I am out. Sper să fiți mulțumit!”

Serialul în care dezvăluim încălcările flagrante ale legii în cazul casei unifamiliale transformate în bloc cu nouă apartamente pe Strada Rapsodiei nr. 13 și complicitățile care au făcut posibile aceste ilegalități nu a ajuns încă la final. Spre disperarea consilierei locale USR Aida Szilagyi, coproprietară a imobilului (alături de soțul său), a cărei imagine de justițiară este una artificială, în episodul de astăzi vom intra din nou în culise…

Vă vom prezenta detalii despre unul dintre documentele extrem de importante din acest caz: dispoziția de șantier numărul 1, aflată în dosarul administrativ din arhiva Primăriei Muncipiului Timișoara și expediată către Tribunalul Timiș, care, în calitate de instanță de fond, a dispus, în 14 iunie 2022, anularea autorizațiilor de construire din 2008 și 2017.

Am publicat dispoziția de șantier în 31 octombrie, în cadrul articolului intitulat “Administrația Fritz a devenit oficial complicea funcționarilor corupți care i-au permis useristei Aida Szilagyi să-și facă ilegal bloc dintr-o casă”, și am redat punctul de vedere al unui arhitect solicitat de către reclamantul din proces, vecinul blocului edificat de soții Szilagyi.

Scriam așa în articolul respectiv: “Modificările realizate pe bază de dispoziție de șantier (închiderea balconului, schimbarea de destinație a garajului în spațiu de locuit cu modificarea unui gol exterior) nu puteau fi efectuate în acest fel, ci ar fi fost necesară emiterea unei noi autorizații de construire. Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții specifică în mod clar că prin dispoziție de șantier se pot admite modificări locale ale soluţiilor tehnice din proiectele autorizate, fără emiterea unei noi autorizaţii de construire, numai dacă prin aceasta nu se modifică condiţiile de amplasament, alcătuirea structurală de ansamblu ori aspectul construcţiei”.

Ilegalități în șir indian

Zilele trecute am mers mai departe și le-am contactat pe cele trei persoane ale căror nume și prenume apar pe dispoziția de șantier numărul 1, pe care, contrar prevederilor legale, nu sunt menționate ziua, luna și anul! Doar numărul 1 și atât! Or, vorba țăranului lui Marin Preda ajuns în fața girafei, “Așa ceva nu există!”… Practic dispoziția de șantier putea fi emisă ORICÂND, chiar și DUPĂ punerea în practică a modificărilor – oricum ilegale – aduse proiectului! Cu toate acestea, în certificatul de atestare a existenței construcțiilor nr. 339 din 26.06.2018, este menționată “dispoziția de șantier nr. 1/05.2018”. De unde a fost scoasă luna mai, din moment ce nu apar luna și nici ziua în dispoziție? Din burtă.

Poate ați pierdut șirul ilegalităților, așa că facem o scurtă trecere în revistă: certificat de urbanism emis ilegal (în document se scrie negru pe alb că PUZ-ul prevede maxim două etaje, dar în același timp s-a eliberat pentru obținerea unei autorizații de construire în regim de două etaje plus mansardă parțială), două autorizații de construire anulate de instanța de fond, o dispoziție de șantier fantomă care are un profund damf penal, un certificat de atestare a existenței construcțiilor care inventează o lună ca “dată de naștere” a dispoziției de șantier.

 

“Trebuia să fie șase ștampile”

Primul pe care l-am contactat, luni, 14 noiembrie, ora 10 (veți vedea mai încolo de ce precizez ora) a fost verificatorul de proiect Silviu Secula. Iată cum a decurs conversația:

“– Dumneavoastră, în calitate de verificator de proiect, v-ați pus semnătura și ștampila pe o dispoziție de șantier, la adresa Strada Rapsodiei numărul 13 – e publicată pe site-ul ziarului – prin care s-au adus mai multe modificări proiectului neconforme cu legislația în vigoare. Cum de ați acceptat ilegalitățile din dispoziția de șantier?

– Îmi pare rău, dar nu reușesc să-mi aduc aminte despre situația respectivă. Cine a fost proiectantul?

– Nicolae Olteanu.

– Și ce-am semnat eu?

– O dispoziție de șantier prin care erau propuse mai multe modificări, printre care și una care făcea din garaj spațiu de locuit.

– Eu sunt verificator pentru structuri de rezistență și stabilitate. Adică, dacă clădirea pică, în cazul în care garajul e transformat în cameră și am acceptat că nu se întâmplă nimic din punctul acesta de vedere… Sunt șase tipuri de verificări de proiect: rezistență și stabilitate, siguranță și accesibilitate în exploatare, securitate la incendiu, igienă, sănătate și mediu înconjurător, economie de energie și izolare termică, protecție împotriva zgomotului.

Așadar, verificatorul de rezistență și stabilitate se referă doar la rezistența clădirii, nu la altceva. Este o chestie obligatorie ca modificările acelea să nu afecteze rezistența și stabilitatea clădirii. Atâta tot mă interesează pe mine, fiind verificator de rezistență și stabilitate. Eu nu pot verifica dacă acea dispoziție de șantier este ilegală din punct de vedere juridic sau altceva, pe mine mă interesează doar rezistența și stabilitatea clădirii, faptul că acea clădire pică sau nu pică, în cazul unui cutremur în principal.

– Nu aveți și dumneavoastră o copie a acelei dispoziții de șantier, dacă tot v-ați pus ștampila pe ea?

– Teoretic am, dar am o arhivă atât de mare încât mi-e aproape imposibil să o găsesc…

– Revenind la cele șase tipuri de verificări de proiect, nu trebuia să apară pe dispoziția de șantier și semnăturile și ștampilele acestor verificatori?

– Depinde de regimul de înălțime, depinde de categoria și de clasa de importanță a construcției. Pentru clădiri cu parter sau cu parter și un etaj, nu se pune decât problema rezistenței și a stabilității din punctul de vedere al verificării.

– În cazul de față, este vorba de parter plus două etaje și mansardă…

– Hmmm… Trebuia să fie mai multe ștampile, trebuia să fie șase…

– Nu este decât una, cea a dumneavoastră.

– Mda, nu știu să vă spun mai departe, de ce nu sunt șase…”.

 

“Semnătura care apare pe ștampilă nu am făcut-o eu”

După această discuție, i-am trimis domnului Secula, pe mail, dispoziția de șantier, pentru a o studia, iar în jurul orei 10,30 am avut o nouă conversație, mult mai incitantă:

“- Ștampila este sută la sută a mea, asta vă pot confirma. Dar semnătura care apare pe ștampilă nu am făcut-o eu! Eu v-am trimis acum înapoi pe mail ștampila cu semnătura mea, ați primit-o?

– Da, a ajuns.

– Așa fac eu semnătura, ori în ce mi-ați trimis dumneavoastră, se vede că semnătura este forțată să iasă așa. Eu văd pe ea că este forțată să iasă. Se vede că e forțată linia aia în jos, care e altfel la semnătura mea. Cine a făcut chestia asta a văzut semnătura mea. Dar uitați-vă că am acolo două chestii distinctive. Am o mâzgăleală, un zig-zag, între prima linie verticală și bucla verticală pe care numai eu știu să o fac și am un punct alături. Punctul ăla îl pun întotdeauna, de când e a mea ștampila. Fără punctul acela nu semnez absolut deloc. Plus că în semnătura care apare pe dispoziția de șantier linia verticală și bucla sunt mult mai apropiate.

– Semnele astea distinctive cu zig-zag-ul și cu punctul le pot reda public, ca să demonstrez că e o semnătură falsă?

– Dar bineînțeles! Am 10.000 de proiecte semnate, puneți întrebarea în presă: <Domnule, considerați că asta este ca asta?!>.

– OK, deci pot să public semnătura dumneavoastră reală în paralel cu semnătura de pe dispoziția de șantier…

– Chiar vă rog!

– Bine, e în regulă…

– Păi nu știu dacă este în regulă, asta e penal! Pot să vă arăt 10.000 de semnături făcute de mine fără exagerare și toate sunt așa cum v-am trimis pe mail (…) Eu am vorbit mai înainte cu domnul Olteanu (n.r. – proiectantul) și el susține că nu am fost eu verificator la proiectul acesta…

– Păi și atunci cum apăreți dumneavoastră pe dispoziția de șantier?! – Mă întreb și eu…”.

 

“Trebuia să semneze și expertul tehnic!”

Peste alte câteva minute, m-a sunat înapoi verificatorul Silviu Secula, pentru a-mi împărtăși o nouă informație: “Am vorbit cu proiectantul Nicolae Olteanu, care îmi spune că Alexandru Cuțara este structuristul, proiectantul de structură, inginerul, și el ar fi trebuit să apară pe lista asta, să semneze și el, unu la mână. Și, doi la mână, eu nu-l cunosc pe acest om! În momentul în care fac o verificare de proiect, eu stau de vorbă cu structuristul, pentru că el mă lămurește sau nu mă lămurește că ce a făcut e bine. Deci verificarea înseamnă să vedem dacă e bine ce s-a întâmplat. Or eu nu-l cunosc pe acest cetățean, niciodată nu l-am văzut!”.

Extrem de nervos și hotărât să își demonstreze nevinovăția, Silviu Secula mi-a trimis și o dispoziție de șantier din arhiva sa, pe care îi apăreau semnătura și ștampila, iar după ce am văzut-o, l-am sunat eu, la 11,23:

“-Domnule Secula, nu apare punctul acela despre care îmi spuneați că e semn distinctiv în dispoziția asta de șantier pe care mi-ați trimis-o…

-… (deschide dumnealui dispoziția pe care mi-a trimis-o) Este deasupra lui zero și șapte un <L> mic așa… Ăla îl fac apăsat și nervos, ăla trebuia să se vadă în xeroxul ăla cu dispoziția de șantier! Ăla îl fac apăsat și nervos la sfârșitul lucrării, că vai, cât am de lucru…

– Păi de asta vă întrebam, că îmi spuneați de acel punct, iar acum aveți L-ul ăla… – E un punct și fuge pixul…Este un semn, ăla îl fac întotdeauna, la orice semnătură!”.

Mai trec vreo două ore și primesc un nou apel de la domnul Secula:

“-Dispoziția de șantier trebuia semnată și de expertul tehnic, atunci când se face modificare de structură de rezistență…

– Deci nu era suficientă doar semnătura dumneavoastră.

– Nu, și expertul tehnic trebuia să semneze!”.

 

Proiectantul: “No comment!”

Între timp, eu încercasem să discut și cu emitentul dispoziției de șantier, proiectantul Nicolae Olteanu, dar omul a respins orice dialog. Nu a răspuns la telefon, iar la mesajele pe care i le-am trimis pe WhatsApp a răspuns doar atât: “No comment!”. E și tăcerea o formă de răspuns…

 

“Scrieți să vadă și cititorii dacă aceste două semnături sunt la fel!”

În jurul orei 13,30, domnul Secula m-a sunat din nou, cu alte detalii:

“- Mi-a spus niște chestii arhitectul (n.r. – Nicolae Olteanu) pe care eu nu le țin minte. Unu la mână: nu eu sunt verificatorul proiectului! Deci proiectul nu este verificat de mine, spune arhitectul, este verificat de altcineva. Doi: că au venit la mine domnul Sorin Szilagyi și cu un alt domn și că am semnat atunci toată chestia asta! Dar nu aveam ce căuta eu ca verificator, din moment ce nu eu am verificat proiectul!

– Deci Nicolae Olteanu susține că ați semnat dumneavoastră!

– Susține că l-a trimis la mine pe beneficiar să semnăm dispoziția de șantier…

– Păi și dumneavoastră cum ați semnat fără să vedeți clădirea?!

– Nu știu… Semnătura asta nu este a mea. Pe toată lumea care a trecut astăzi prin birou am întrebat și toți zic că nu este semnătura mea!

– Dar de ce nu l-a trimis pe beneficiar la verificatorul proiectului?

– De ce nu l-a sunat pe verificatorul proiectului? Nu știu, n-aș putea să vă spun… Deci nu eu am verificat proiectul! Chiar dacă este semnătura mea, este degeaba, nu aveam ce căuta eu acolo, eu nu știam proiectul!

– Dar de ce nu-mi spune și mie lucrurile astea domnul Olteanu, de ce mie nu-mi răspunde la telefon? El mi-a dat mesaj cu <No comment>…

– Nu știu, iarăși mi-este greu să vă spun… Eu vă spun, sunt în situația în care de trei ore mă uit la această semnătură și mă gândesc <Mă, oi fi semnat, oi fi fost atât de prost să fi semnat chestia asta?! Dar nu semnez așa!

– Bun, dar ca să semnați, nu ar fi trebuit să fiți la imobilul de pe Rapsodiei?

– Nu, dacă am văzut proiectul, dacă știam proiectul. Verificatorul de proiect, așa cum îi spune și numele, vede doar proiectul, nu vede șantierul. Iar pe proiect apare un alt verificator, nu Secula Silviu.

– Cuțara? – Nu Cuțara, că am vorbit cu el și el spune că nu știe de proiectul acela. Dar Nicolae Olteanu îmi spune că l-a trimis pe beneficiar la mine și ar fi venit și eu mi-aș fi însușit această dispoziție de șantier…

– Dar această dispoziție de șantier nu are dată, nu are zi, nu are lună, nu are an! Când a venit la dumneavoastră?

– Nu știu, nu-mi aduc aminte, nu cred că s-a întâmplat așa ceva!

– Adică minte domnul Olteanu?

– Nu știu, sunt bulversat, nu aș vrea să spun de nimeni că minte…

– Bun, dar, până la urmă, eu ce scriu în articol, că ați semnat sau că n-ați semnat dumneavoastră dispoziția de șantier?

– Scrieți să vadă și cititorii dacă aceste două semnături sunt la fel, că verificatorul zice că nu este a lui semnătura… Eu nu văd să fie semnătura mea…

– Deci proiectantul susține că domnul Szilagyi a fost la dumneavoastră, iar dumneavoastră spuneți că nu vă amintiți că s-ar fi întâmplat asta.

– Nu-mi amintesc. Nici nu-l cunosc pe Szilagyi. E clar că nu e semnătura mea, nu e!”.

 

“Nu curge așa cum semnez eu, nu e semnătura mea”

Urmează o nouă conversație peste alte câteva minute:

“- Am vorbit cu terța persoană care trebuia să fi fost la mine și nu-și aduce aminte să fi fost la mine, să ștampilez eu așa așa ceva!

– Acela despre care spunea Nicolae Olteanu că a fost cu domnul Szilagyi la dumneavoastră?

– Da, acela.

– Deci nici acela nu-și aduce aminte să fi fost la dumneavoastră cu Sorin Szilagyi?

– Nu (…) V-am dat semnătura, mă uit ca prostu’ și încerc să-mi aduc aminte, băi, chiar așa de prost am fost, dar nu… nu curge așa cum semnez eu, nu e semnătura mea! Pe mine în instanță dacă mă întreabă cineva, eu spun că nu e semnătura mea!”.

 

“Mă caută tot felul de oameni care vor să mă convingă că e semnătura mea”

În paralel cu discuțiile purtate cu mine, verificatorul de proiect avea alte conversații, cu niște interlocutori deciși să-i îmbunătățească, prin orice mijloace, acuitatea vizuală. Așa se face că, la ora 15,23 a zilei de luni, Silviu Secula a revenit cu telefonul:

“- Mă caută tot felul de oameni care vor să mă convingă că e semnătura mea… Deci declarația mea oficială în momentul de față este că nu pot să-mi exprim punctul de vedere nici dacă este semnătura mea, nici dacă nu este semnătura mea. Dar așa cum se vede din poză nu seamănă…

– Păi acum nu mai spuneți că ar trebui să fie un punct acolo sau un <L>?!

– Punctul îl folosesc întotdeauna…

– Bun, păi punctul nu apare pe hârtia aia…

– Nu apare… Poate că e șters pe copia aia… Oamenii au zis că îmi aduc originalul, să-mi arate…

– Care oameni?

– Care zic că au fost la mine să semnez dispoziția de șantier…

– Adică Sorin Szilagyi?

– Nu, altcineva din partea lui, care spune că verificatorul inițial al proiectului a murit între timp și atunci putea alt verificator să-i preia atribuțiile (…) Dar eu nu-mi recunosc semnătura și nu-mi găsesc punctul, <mark>-ul ăla… Din copia xerox nu pot să-mi dau seama dacă e semnătura mea sau nu, dar observ că nu este punctul acolo. Asta este declarația mea pentru presă”.

Așadar, în decurs de doar câteva ore, de la certitudinea că pe dispoziția de șantier fantomă e o semnătură falsă și disponibilitatea de a declara și în instanță acest lucru, Silviu Secula a ajuns – grație unor binevoitori care se pare că îi cunosc mult mai bine iscălitura decât și-o cunoaște dumnealui – la incertitudinea dată, pasămite, de neclaritatea copiei xerox. În ciuda faptului că acea copie era una mai mult decât elocventă!

 

“Asta este, o să fac închisoare, ce să fac…”

În sfârșit, peste alte trei ore, în jurul orei 18, domnul Secula a trecut de la incertitudine la certitudine, schimbarea cu 180 de grade a opiniei inițiale consemnând-o în următoarea conversație purtată cu un verificator devenit, dintr-odată, dintr-un om revoltat și indignat, un tip defensiv și speriat:

“- Am primit și planșele scanate și pe planșe este semnătura mea!

– Bun, nu mi le trimiteți și mie?

– Nu am acceptul beneficiarului.

– Păi de ce? Ca să vedem că este semnătura dumneavoastră! De ce beneficiarul ar ascunde faptul că este semnătura dumneavoastră?!

– Nu știu ce să zic…

– Este ilogic ca beneficiarul să nu fie de acord să apară adevărul la suprafață.

– Întrebați-l pe beneficiar, că sunt planșele lui, eu recunosc că este semnătura mea pe planșe.

– Bine, dar eu voi prezenta întreaga desfășurare a discuției cu dumneavoastră.

– Asta este, o să fac închisoare, ce să fac…

– Păi nu trebuie să faceți închisoare, trebuie să spuneți adevărul! Dintr-odată, acea planșă conține și punctul, nu mai trebuie să existe nici un zigzag, dintr-odată totul este în regulă…

– OK, o să-i cer acceptul beneficiarului!”.

 

“Sunt semnăturile mele și nu mai comentez nimic”

Acordul beneficiarului – deși nu i-a pronunțat numele, nu putea fi altul decât domnul Sorin Szilagyi – a venit rapid, astfel că Silviu Secula mi-a trimis pe WhatsApp o copie color a dispoziției de șantier fantomă și fragmente din cinci planșe cuprinse în documentația tehnică, pe care erau aplicate ștampila și semnătura dumnealui. Sau, cel puțin, asta ar fi trebuit să văd. N-a fost să fie. Am avut imediat ultima conversație cu domnul Secula, tot pe mesaje WhatsApp:

“– Domnule Secula, m-am uitat cu lupa la <semnătura> dumneavoastră de pe documentele trimise, nu am găsit nici unul dintre cele două semne distinctive, nici zigzagul, nici punctul. De altfel, în afară că sunt pe verticală, <semnăturile> acelea n-au nici o legătură cu cele două mostre de semnatură pe care mi le-ați trimis azi. Detalii care se adaugă la: lipsa celorlalți cinci verificatori de proiect, absența semnăturii și a ștampilei dirigintelui de șantier, absența zilei, lunii și anului de pe dispoziția de șantier.

– Sunt semnăturile mele și nu mai comentez nimic.

– Asta voi și scrie, dar voi prezenta întregul film al declarațiilor dumneavoastră, de la revolta inițială și dezvăluirea așa numitelor semne distinctive până la <recunoașterea> în final a semnăturilor”.

 

Diferențe între semnături vizibile din avion

Așa cum veți putea vedea în pozele atașate articolului, dispoziția de șantier originală, color, nu aduce nimic nou față de detaliile relevate de copia xerox în baza căreia Silviu Secula s-a declarat ferm convins că i-a fost falsificată semnătura. Nu apare nici pe dispoziția originală vreun punct sau vreun “L”, ori vreun zigzag între linia verticală și bucla verticală. Așadar, domnul Secula nu avusese nici o revelație, ci, mai degrabă, a fost obligat să aibă o revelație.

Cireașa pe tort o reprezintă, însă, cele cinci secvențe din planșe, pe care nici măcar nu le solicitasem, dar care ar fi trebuit să ne “confirme” faptul că Silviu Secula nu doar că a semnat dispoziția de șantier fantomă, dar că a și fost verificatorul întregului proiect! Ei bine, cele cinci semnături, în afară de faptul că sunt făcute pe verticală, nu au nici în clin, nici în mânecă cu semnăturile din mostrele pe care ni le trimisese domnul Secula în cursul dimineții!

 

“Pentru ca acea dispoziție de șantier să aibă valoare, trebuia să fiu contactată și să o semnez”

Înainte ca Silviu Secula să fie “convins” să facă pirueta de 180 de grade, avusesem un dialog și cu dirigintele de șantier al cărui nume apărea pe dispoziția de șantier fantomă, Constanța Babescu. Dialogul s-a realizat și cu dumneaei în reprize. Astfel, după ce mi-a declarat că “în mod normal, pentru ca acea dispoziție de șantier să aibă valoare, trebuia să fiu contactată și să o semnez”, i-am trimis doamnei Babescu dispoziția de șantier și certificatul de atestare a existenței construcțiilor de pe Strada Rapsodiei nr. 13, precum și poze cu blocul. Ulterior am avut următoarea conversație:

“– Acum, după ce ați văzut pozele, îmi puteți spune dacă ați fost implicată în întocmirea acelei dispoziții de șantier?

– Nu știu ce să vă spun… În dispoziția de șantier nu aveam cum să fiu implicată, din moment ce nu am semnat-o. – Recunoașteți clădirea?

– Nu, n-o recunosc… Nu știu ce să vă spun despre ea… (…) Din moment ce nu apar semnătura și ștampila mea de diriginte de șantier, este clar că nu am fost contactată pentru acea dispoziție de șantier.

– Și nu recunoașteți nici clădirea?

– Nu știu ce să vă spun, na… sincer… deci… na… asta e…

– Doamna Babescu, ați fost sau nu la locul respectiv?

– Nu știu… Nu am fost la locul respectiv.

– Deci nu ați fost acolo?

– Nu”.

 

Reveniri și căderi de memorie

Evident, n-am fost deloc mirat când, după o posibilă doză forte de lecitină, Constanța Babescu m-a sunat și am avut dialogul ce urmează:

“- M-am mai uitat acum printre actele mele de șantier, am fost diriginte acolo, dar n-am nici o treabă cu dispoziția respectivă de șantier.

– Acum zece minute mi-ați spus că nu recunoașteți clădirea, că n-ați fost niciodată acolo.

– Acum îmi aduc aminte că am fost acolo, na, că am fost la recepția clădirii, normal, că am fost președintele comisiei de recepție (n.r. – interesant cum a fost doamna Babescu președinte al comisiei de recepție, când Regulamentul privind recepția construcțiilor din 18 mai 2017 stabilește în mod clar că președintele comisiei de recepție este un reprezentant al investitorului, în timp ce dirigintele de șantier asigură secretariatul comisiei și… nu face parte din comisie).

– Trimiteți-mi și mie ce acte aveți de acolo, ca să văd că ați fost…

– Nu am acte! Eu, în momentul în care termin o lucrare, nu mai țin actele de la lucrarea aceea (n.r. – din nou, un aspect foarte interesant, în condițiile în care, conform legislației în materie, <dirigintele de şantier întocmește şi ţine la zi registrul de evidenţă a activităţii şi a lucrărilor de construcţii la care a participat>).

– Tocmai mi-ați spus că ați verificat printre actele dumneavoastră de pe șantier…

– Într-un dosar de-al meu apare că am fost diriginte acolo, na… Deci am prestat dirigenție de șantier, dar mai mult nu știu să vă spun…

– OK, deci ați fost diriginte de șantier când acea casă unifamilială se transforma în bloc, adică ați supervizat și transformarea garajului în spațiu de locuit…

– Nu am supervizat… nu știu… eu am recepționat lucrarea la final… Am făcut parte din comisia de recepție, dar mai mult nu îmi mai aduc aminte ce și cum am făcut acum patru ani (n.r. – trecuse probabil efectul lecitinei).

– Doamna Babescu, un diriginte de șantier nu poate semna doar recepția unei lucrări, ci trebuie să fie prezent acolo în permanență. Deci nu avea cum să se transforme acel garaj în spațiu de locuit fără ca dumneavoastră să fiți pe fază și să vă dați girul la această lucrare.

– Deci eu vă spun… atât…

– Eu nu cred că puteți să-mi spuneți că ați fost doar la recepția lucrării și că nu ați fost pe parcursul efectuării lucrărilor, pentru că, dacă s-a întâmplat așa, înseamnă că nu v-ați îndeplinit obligațiile care decurg din dirigenția de șantier!

– (pauză)… Da… (…) Eu n-am văzut acea dispoziție de șantier… Din moment ce nu este semnată de mine…

– OK, n-ați văzut dispoziția de șantier, dar ați văzut cum se transformă garajul în spațiu de locuit sau nici aia n-ați văzut? Cum ați recepționat lucrarea, din moment ce apărea în loc de garaj un spațiu de locuit?! Iar în proiect nu apărea chestia asta, deci era clar că s-a făcut un act ulterior proiectului! Cum n-ați văzut?!

– (pauză)…

– Ați văzut că a apărut un apartament în loc de un garaj și vi s-a părut normal și ați semnat recepția?!

– (pauză)…

– Asta nu este fals în acte, dacă ați semnat că totul este în regulă?!

– (pauză, oftează)…

– Vi se pare că este OK să susțineți asta?

– Nu știu ce să susțin… (…)

– Păi când veți dori să-mi spuneți care este adevărul, puteți să mă sunați”.

 

Ipotezele fanteziste nu pot înlocui adevărul

Și m-a sunat. Pentru a-mi declara următoarele:

“Când am semnat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în 2018, acea lucrare era conform autorizației de construire și a proiectului la acea dată. Ce s-a făcut după aceea și cum a fost intabulat eu nu mai știu să vă spun…”. Apoi, pe WhatsApp, doamna Babescu mi-a mai transmis că, la 22 mai 2018, a recepționat, printr-un proces-verbal, lucrarea conform AC 329 din 31.03.2017 și a proiectului, și că, la acea vreme, mai 2018, acolo era o casă familială P+2E+Mp.

Cu alte cuvinte, conform dirigintelui de șantier, metamorfozarea casei familiale în bloc cu nouă apartamente, printre care și acela transformat din garaj, ar fi avut loc DUPĂ semnarea procesului-verbal de recepție a lucrării! Doar că ipoteza – spectaculoasă, este adevărat – avansată de Constanța Babescu nu stă în picioare, pentru că tot dumneaei îmi declarase că, la data la care a recepționat lucrarea, în 22 mai 2018, nu exista nici un garaj.

Or, în proiect acel garaj era prevăzut, deci procesul-verbal de recepție nu avea cum să confirme că lucrarea se făcuse conform autorizației de construire și a proiectului, pentru că proiectul fusese modificat prin acea dispoziție de șantier fantomă, pe care dirigintele de șantier nu și-a asumat-o.

Ca atare, i-am expus și doamnei Babescu, pe WhatsApp, cele de mai sus și am rugat-o să îmi demonstreze că mă înșel. N-a făcut-o.

 

Nimic nou, Aida Szilagyi se autovictimizează

În sfârșit, nu putea lipsi dintre interlocutorii pe acest subiect doamna Aida Szilagyi, beneficiarul tuturor ilegalităților comise în această afacere imobiliaro-administrativă. Fix ca pesediștii sau peneliștii prinși cu fofârlica, și omul nou din politica românească Aida Szilagyi se autovictimizează și se plânge că mi-am propus să influențez justiția prin articolele mele.

Sigur, dacă în locul membrei marcante a USR Timiș s-ar fi aflat un politician din PSD sau PNL, atunci dezvăluirile mele ar fi fost binevenite și n-ar mai fi fost vorba despre influențarea justiției, ci despre demersuri jurnalistice legitime pentru scoaterea adevărului la suprafață. Un scurt rezumat al conversației purtate pe WhatsApp cu Aida Szilagyi, în aceeași zi de luni, 14 noiembrie:

“- Totuși, ce vă mână în lupta asta? Nu credeți că ați făcut suficient rău?

– Cui am făcut rău, doamna Szilagyi?

– Mie. Nu ajunge?

– În ce sens v-am făcut rău? Că am dezvăluit adevărul? Pai nu de asta ați intrat în politică? Nu ați promis adevăr și transparență?

– Este adevărul dumneavoastră. Ați transformat o chestiune personală în luptă politică. M-ati desființat ca persoană privată sau publică. Care este miza dumneavoastră?

– Eu n-am desființat pe nimeni, tot ce am scris s-a bazat pe probe.

– Consider cariera mea politică terminată cu toată defăimarea pe care ați făcut-o la adresa mea. Asta a fost intenția dumneavoastră? Miza dumneavoastră e politică, eu sunt numai un cal de bătaie aici.

– Doamna Szilagyi, în loc să identificați miza unui jurnalist, nu demonstrați mai bine că scrie prostii?

– Nu simt nevoia să demonstrez ceva. Săptămâna aceasta se încheie toată povestea. I am out. Sper să fiți mulțumit”.

Habar n-am dacă Aida Szilagyi va arunca prosopul sau nu. Ceea ce știu, însă, este că nu se încheie nici o poveste săptămâna aceasta. Serialul continuă.