Stresul a fost un factor dominant în ultimul an pentru cei mai mulți dintre dascăli

Peste 10.000 de profesori din învățământul preuniversitar au participat la un studiu, realizat de cercetători ai Universității de Vest din Timișoara, Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universității „Babeș Bolyai” din Cluj- Napoca, Universității din București și Academiei de Studii Economice din București, membre ale Consorțiului Universitaria, privind desfășurarea activităților cu elevii în perioada de suspendare a activității față-în-față între lunile martie 2020 și februarie 2021.

Răspunsurile participanților au reliefat un grad mai scăzut al motivației pentru zece la sută dintre ei, în timp ce 30 la sută au declarat că sunt mai dedicați profesiei în urma acestei experiențe.

Totuși, pentru cei mai mulți dintre ei, nivelul crescut de stres psihic, social și tehnic a fost raportat ca fiind un inconvenient major.

Cele mai mari dificultăți în realizarea de către profesori a activităților didactice la distanță sunt, în ordine (în funcție de scorul pe o scală de la 1 la 4): nivelul de stres psihic, social, tehnic (2,59), lipsa unui cadru metodologic adecvat pentru pregătirea, îndrumarea și desfășurarea activităților online (2,39), timp insuficient pentru planificarea/ organizarea lecțiilor (2,36), lipsa unui computer suficient de performant (2,27), lipsa timpului necesar pentru înțelegerea și utilizarea adecvată a instrumentelor și resurselor digitale (2,27), lipsa instrumentelor pentru gestionarea clasei, pentru feedback și evaluare (2,25), lipsa unui spațiu adecvat (acasă) pentru realizarea de activități didactice (2,23). În ceea ce privește sprijinul primit din partea decidenților, profesorii au apreciat că cel mai mare ajutor a venit din partea directorilor unităților de învățământ, iar cel mai puțin din partea elevilor și a părinților.

Studiul a avut în vedere și componenta emoțională a copiilor. 44 la sută dintre respondenți au fost de părere că școala de acasă a influențat într-un mod semnificativ, și nu în bine, dimensiunea afectivă și relațională a acestora, impactul cel mai mare fiind identificat în zona urbană.

„Cadrele didactice au dovedit o mare putere de adaptabilitate în această perioadă, cei mai mulți dintre profesori căutând activ cele mai bune modalități de lucru cu elevii. Spre exemplu, peste trei sferturi dintre cei chestionați spun că decizia asupra alegerii platformei de elearning a fost luată de către conducerea școlii sau a aparținut inspectoratului (puține cadre didactice considerând că această opțiune le-a aparținut), totuși, doar 34 la sută dintre cei chestionați afirmă că s-au limitat la aceste platforme recomandate oficial, restul de două treimi spunând că au apelat și la alte platforme.

Avem aici un bun nivel de motivație pentru un proces de învățământ de bună calitate, majoritatea cadrelor didactice au căutat în această perioadă să găsească cele mai bune modalități de lucru și nu s-au mulțumit să urmeze doar deciziile «centrale»”, a precizat prof.univ.dr. Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului pentru Formarea Profesorilor, Universitatea din București.

Pe de altă parte, dr. Cătălin Glava, director al Departamentului de Pregătire a Personalului Didactic, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a afirmat că speră ca școala, după tot acest proces dinamic și transformator, să nu mai fie la fel: ”Dacă competențele digitale pot fi formate în timp relativ scurt și prin efort personal, digitalizarea conținuturilor presupune un efort mai amplu și de durată, însă în această perioadă acest proces a fost accelerat.

Dacă m-ar întreba cineva dacă după pandemie școala românească va reveni la ceea ce a fost înainte, aș răspunde: cred și sper că acest lucru nu se va întâmpla.

Experiența didactică în spațiul on-line a produs schimbări la nivelul credințelor, atitudinii, competențelor și abilităților didactice care, cu siguranță, vor fi capitalizate”.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

0 Comments

No Comment.