
Multor bănățeni trecuți de prima tinerețe le este încă familiar gustul deosebit al unei felii de pâine cu untură, presărată cu boia de ardei. Gospodarii care produc acest condiment roşu sunt tot mai puţini, probabil din cauza procesului de fabricare complicat. Cât despre preţul de vânzare, nici acesta nu este foarte avantajos.
Un secret transmis din generație în generație
Elisabeta Hiticaş, din comuna Tomnatic, nu a renunţat la cultivarea ardeiului de boia şi nici la trasformarea lui în gustosul condiment. La 69 de ani, gospodina este o persoană plină de energie, care nu stă locului o clipă. Am găsit-o în poarta casei, doar ce se întorsese de la piaţa din Sânnicolau Mare. Ne pofteşte în curte şi ne împărtăşeşte secretele preparării prafului dulce şi gustos, reţeta fiind transmisă din generație în generație.
Două mori nemțești
După recoltarea legumelor, ardeii pentru boia – un soi care seamănă cu capia, dar e mai lung şi mai subţire – sunt introduși într-o cameră de uscare. „Stau acolo trei săptămâni, la 40 de grade”, ne spune Elisabeta Hiticaş. Apoi sunt aşezaţi între două folii de polietilenă şi mărunţiţi. De-abia în ultima etapă ajung să fie măcinaţi şi trecuţi prin două mori vechi, pe care gospodina le-a cumpărat de la „nemţii care au plecat din comună”. În final, obţine condimentul roşu, pe care-l depozitează în saci.
Clienți fideli pentru fidea
De pe un hectar cultivat obţine în jur de 700 de kilograme de boia de ardei, însă preţul de vânzare nu e foarte avantajos. „La angro, condimentul se vinde cu 25 lei kilogramul, iar în pieţele agroalimentare, cu 50 de lei kilogramul”, precizează gospodina. În afară de boiaua de ardei, Elisabeta Hiticaş prepară și tăiţei de casă, pentru care are clienți fideli în piaţa agroalimentară din Sânnicolau Mare.
Voi nu vedeți țiglele din poză?! Aia nu e boia, e țiglă pisată !
Cuvintele sint corecte, combinatia lor apartine unui retardat care nu a invatat gramatica, ortoepica si punctuatia. Domnul Radu Baltasiu seamana perfect cu autorul. Ma intreb citi or fi citit.