Să nu-i uităm pe eroii Timișoarei!

Astăzi, pe teritoriul municipiului Timșoara, este zi de doliu, iar drapelele sunt coborâte în bernă, pentru a cinsti memoria celor care și-au sacrifi cat viața în zilele fi erbinți ale Revoluției din Decembrie 1989. Câteva date sintetice privind victimele din Timişoara ne-au fost puse la dispoziție de Asociația Memorialul Revoluției. În ceea ce privește persoanele decedate în acele zile la Timișoara, bilanțul arată astfel: 17 decembrie – 62 de persoane, 18 decembrie – cinci persoane, 19 decembrie – două persoane. Ulterior datei de 22 decembrie 1989 au mai murit 20 de persoane, dintre care patru neidentifi cate, urcând totalul celor morți la 93.

De asemenea, au fost și persoane rănite în Timişoara: opt în 16 decembrie, 188 în 17 decembrie, opt în 18 decembrie, patru în 19 decembrie, una în 20 decembrie și trei în 21 decembrie. Ulterior datei de 22 decembrie au mai fost 79 de răniți, totalul fiind de 291.

Bilanțul arestărilor din perioada revoluției în Timișoara este următorul: 16 decembrie – 42 de persoane, 17 decembrie – 351 de persoane, 18 decembrie – 49 de persoane, 19 decembrie – șapte persoane, 20-21 decembrie – două persoane, 23 decembrie – o persoană. În total, 810 oameni au fost arestați. La nivelul României totalul persoanelor decedate în intervalul 16 – 27.12.1989 a fost de 1.006, din care 153 până la 22 decembrie 1989. După data de 22 decembrie 1989, au decedat 853 de persoane.

În același timp, în intervalul 16 – 27.12.1989, au fost rănite 2.988 de persoane, din care 890 până la 22 decembrie 1989. Din total, 2.157 au fost rănite după data de 22 decembrie 1989. Mai multe date se găsesc în lucrarea „Enciclopedia Revoluției din Timişoara” (trei volume), editată de „Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara”.

Autoritățile au cinstit Revoluția În cadrul ședinței festive de ieri a Consiliului Local Timișoara, la care au luat parte ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman, precum și oficialități administrative și ale clerului, primarul Dominic Fritz a spus: „Vă mulțumesc pentru prezență și vă mărturisesc că sunt extrem de onorat să vă fiu gazdă în această zi de mare însemnătate pentru Timișoara, România și întreaga Europă. Timișoara a aspirat întotdeauna la mai mult și a obținut ce a visat, cu mult curaj și cu multe sacrificii. Excelența Voastră, mă bucur că ați acceptat să fiți prezent în Timișoara într-o perioadă în care întreaga comunitate timișoreană marchează evenimentele istorice din decembrie 1989. Țara libertății se întâlnește cu orașul libertății. Suntem aici azi să onorăm eroismul concetățenilor noastre din urmă cu 31 de ani – să ne amintim de cei care au murit, dar să și onorăm și să încurăjăm cei care duc mai departe flacăra Revoluției până în ziua de azi. De-a lungul anilor mi-am pus întrebarea: de ce a pornit revoluția tocmai în Timișoara? Sunt multe răspunsuri, dar unul dintre ele s-a impus în mintea mea. Timișoara a fost prima pentru că libertatea a fost întotdeauna în spiritul orașului. A fost spațiul în care au trăit în libertate și respect reciproc oameni din diferite popoare, de diferite limbi și culturi. Această tensiune creatoare a fost creuzetul pentru Decembrie 89. Să nu uităm niciodată că Revoluția a fost făcută de oameni în carne și oase. Unii dintre ei sunt azi aici să ne readucă, din trecut, mesajul Timișoarei din Decembrie 89, de libertate, adevăr, demnitate, solidaritate, dreptul la o viață mai bună. Acest mesaj avem datoria să-l reactualizăm an de an, când celebrăm Revoluția. Avem datoria să-i redăm viața și sensul și azi și peste un an și peste zece. Ceremoniile sunt, de obicei, ritualuri. Iar ritualurile sunt bune pentru o comunitate, o țin unită în jurul unor eroi și în jurul unor idealuri. Ritualurile, tocmai pentru că nu se schimbă, ne țin în viață atunci când lucrurile din jur devin imprevizibile, așa cum este în aceste vremuri. Dar Revoluția este și despre oamenii ei care, într-o dimineață de decembrie și-au întrerupt viața obișnuită, pentru a lupta pentru o viață mai bună. Ceea ce mi-am dorit să descopăr, în anii petrecuți la Timișoara, a fost povestea timișorenilor despre Revoluție, a lor personală, din acele zile, cea pe care o transmit copiilor și nepoților și strănepoților. Memoria acelor zile, care va rămâne pentru totdeauna în familiile lor, ca o moștenire prețioasă. Timișoara acelor zile este un puzzle format din toate aceste istorii personale, iar una dintre ele o să o împărtășesc, azi. Femei și bărbați care au luat un mic-dejun, s-au îmbrăcat, și-au îmbrățișat copiii, și-au privit părinții și au plecat de acasă să moară. Unul dintre acești oameni este Edita Reiter. Povestea Editei a rezistat timpului pentru că moartea ei a marcat pe altcineva, pe viață. Era 19 decembrie 1989 și, cu o zi mai devreme, Geta împlinise 35 de ani. Voia să meargă la niște prieteni care, în mod îngrijorător, nu apăruseră la mica serbare de ziua ei. Lângă Spitalul Județean o Dacie opri brusc lângă Geta și a lăsat în drum trupul fără însulflețire al unei fete. O fată mignonă în jeanși roșii, Geta încă-i mai vede și azi. Singură pe stradă, se apropie de corpul inert și rece și-i zări fața tânără, relaxată. Știa ce se întâmpla în acele zile în oraș, știa că are legătură cu Revoluția. A apucat să-i scoată buletinul din haină și să-i verifice numele și adresa, înainte ca, tot de nicăieri, să apară o salvare, în care doi brancardieri să încarce trupul femeii. În ziua următoare, Geta a reușit să ajungă în Iosefin, unde stătea femeia, și a vorbit cu o vecină. Victima se numea Edita Reiter, lucra la Institutul de Sudură și Încercare a Materialelor, plecase să-i ia medicamente mamei sale în vârstă și nu s-a mai întors. Se pare că, în încercarea de a speria muncitorii de la ELBA pe cale de a participa la Revoluție, s-a deschis focul dinspre un transportor amfibiu blindat și au fost împușcate mortal Edita și încă o femeie. Geta a mers apoi în centrul orașului. Furia și tristețea îi alungaseră frica. I se părea nedrept că un om atât de tânăr și-a pierdut viața. 31 de ani mai târziu, consideră ca schimbarea s-ar fi putut produce fără victime și că acea femeie avea dreptul să trăiască. I se strânge inima când se gândește la toate lucrurile bune ce i s-ar fi putut întâmpla ei și celorlalți care au fost uciși. An de an, în 18 decembrie, tot ce poate face e să aprindă acasă o lumânare în memoria fetei în jeanși roșii. Din 1989 nu-și mai sărbătorește ziua de naștere, îmi spune Geta.  La fel vă spun și eu azi: Ziua Revoluției în Timișoara este în fiecare zi, pentru că în fiecare zi avem datoria să ne trăim viețile în libertate, adevăr, demnitate, solidaritate și aspirația la o viață la bună, azi și pentru totdeauna. Și acesta este mesajul viu al Revoluției”. De asemenea, prefectul Liliana Oneț a participat la același eveniment.

„În Decembrie 1989 timișorenii s-au revoltat și au ieșit în stradă, fiind deciși să se sacrifice și făcând ca Timișoara să devină primul oraș liber de comunism din România. Se împlinesc 31 de ani de la momentul în care s-a vărsat sânge în numele libertății și al democrației. Sacrificiul celor care și-au pierdut viața în acele zile dramatice va rămâne veșnic în memoria noastră. Pentru noi ei sunt eroii timpurilor noastre, care s-au jertfit pentru viitorul nostru, pentru a ne da șansa de a trăi liberi și demni. Datoria noastră este să-i cinstim pe cei care au plătit cu sângele lor pentru libertatea de care ne bucurăm noi acum. Sacrificiul eroilor din Decembrie 1989 nu trebuie uitat niciodată. Trebuie să prețuim libertatea de care ne bucurăm astăzi și să nu uităm niciodată cât de greu a fost ea câștigată și câte sacrificii au fost făcute și câte vieți și destine au fost pierdute.

În acest an, pandemia de coronavirus ne împiedică să fim alături ca în alți ani pentru a cinsti memoria eroilor Revoluției, însă sunt convinsă că sacrificiul eroilor martiri nu va fi uitat. Și nu vom uita să le mulțumim revoluționarilor pentru curajul dovedit în acele zile și să ne exprimăm respectul nostru pentru ei”, a afirmat prefectul județului Timiș în cadrul ședinței.

0 Comments

No Comment.