România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din UE

România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din UE

Spre deosebire de multe țări din UE, România nu are un program național de creștere a calității învățământului preuniversitar adresat școlilor, se arată într-un raport realizat de OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), la solicitarea Ministerului Educației, publicat în martie 2024.

”Performanțele școlare ale elevilor sunt printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. O mare parte dintre elevii români nu au competențe de bază, ratele de abandon școlar sunt ridicate, iar disparitățile dintre unitățile de învățământ preuniversitar din mediul rural și cele din mediul urban sunt în creștere”, se indică în raport.

Analiza arată că aproximativ 49% dintre elevii români au obținut scoruri sub nivelul 2 la matematică, 42% la citire și 44% la științe, cu mult mai mult decât media UE.

Cele mai slabe rezultate școlare se înregistrează în mediul rural, unul dintre motivele reliefate în raport fiind condițiile de lucru mai solicitante ale profesorilor care predau în aceste școli și slabele oportunități de păstrare a cadrelor didactice bine pregătite, stimulentele financiare nereprezentând o perspectivă suficientă în contextul dat.

CITEȘTE ȘI: Importanța istoricului familial în stabilirea riscului de cancer. În cadrul Ambulatoriului Spitalului „Victor Babeș” Timișoara funcționează un cabinet de genetică medicală

O altă provocare majoră, spun experții OCDE, este tranziția către învățământul liceal.

”În ciuda progreselor, România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană: 15,6 % dintre tinerii de 18- 24 de ani nu au finalizat învățământul secundar superior și nu participă în nicio formă de educație sau formare profesională”.

OCDE atrage atenția că finanțarea pentru învățământul primar și secundar este cu mult sub media OCDE și UE: ”În România, alocările per elev reprezintă mai puțin de o treime din media OCDE pentru învățământul primar (3 150 USD față de media OCDE de 10 562 USD) și aproximativ jumătate pentru învățământul secundar (6 474 USD față de media OCDE de 11 597 USD)”.

Întrucât cea mai mare parte a fondurilor de la bugetul de stat este folosită pentru salarii, unitățile de învățământ depind în mare măsură de autoritățile locale sau de veniturile proprii pentru a acoperi alte costuri, neexistând mecanisme care să compenseze de la buget disparitățile în capacitatea locală de a obține venituri proprii.

De asemenea, politicile educaționale existente sunt orientate către un rol excesiv birocratizat al directorilor de școli, aceștia având atribuții mai degrabă administrative:

”În prezent, majoritatea directorilor din România au un rol predominant administrativ. Această situație contrastează în majoritatea țărilor membre ale OCDE cu ce se așteaptă de la managerii școlari. Acestora li se cere din ce în ce mai mult să conducă nu doar autoevaluarea și planificarea îmbunătățirilor în școală, ci și dezvoltarea cadrelor didactice și aplicarea curriculumului”.

Printre măsurile propuse de OCDE în vederea îmbunătățirii calității învățământului românesc se numără:

– reducerea birocrației școlare;

– îndrumare acordată școlilor mai puțin performante din partea inspectorilor;

– elaborarea unor descriptori diferențiați în funcție de nivelul de performanță pentru a ajuta unitățile de învățământ să se poziționeze pe o scară a progresului;

– coerență între acțiunile ARACIIP și cele ale inspectoratelor școlare;

– efectuarea de către ARACIIP a unor studii tematice pe subiecte de interes;

– oferirea, de către Ministerul Educației, a unui sprijin mai mare județelor dezavantajate, sub formă de investiții și resurse adecvate;

– cartografierea competențelor personalului angajat în învățământ;

– extinderea burselor pentru elevii dezavantajați;

– structurarea bugetelor pe programe.